Uneori. Uneori ma gasesc fata in fata cu personaje ce se cred atat de inteligente si de culte incat isi permit sa critice si chiar sa se laude cum ca ele nu ar avea nevoie de tehnologia din ziua de azi. Ca ele au inteles, si simt prin toti porii lor poluarea tehnologica ce traim. Puah. Ma intreb de unde atata falsitate?
Deunazi, aflandu-ma intr-un bar, un amic imi reprosa ca sunt dependent de celular. Ca – el unul – poate sta si fara el. Si chiar a renuntat in a detine asemenea instrument, considerat de el – o pierdere de timp.
– Si ma rog, de ce te deranjeaza celularul? am intrebat eu inocent.
– Am decis sa nu mai fiu sclavul lui, imi raspunse el cu un aer superior. Gandestete putin, continua el la privirea mea intrebatoare, cat timp consumi din viata ta cu acest obiect. Telefonate, Sms-uri, App-uri si Game-uri. Timp pe care poti sa-l valorizezi intr-un alt mod. Gandestete numai la faptul ca……
Si uite asa, bla bla bla si bla bla bla, mi-a tinut un discurs mai nene de vreo doua ore despre avantajele nefolosiri telefonutzului meu ca mai mai ajunsesem la ideea de a da cu el de pamant scuipand deasupra si exclamand un “ptiu, uciga-l toaca” eliberator. Si poate ca as fi facut-o. Ei da, poate ca m-ar fi convins de a renunta chiar in acel moment la obiectul diabolic ce detineam, daca nu……….. daca nu ar fi sunat chiar in acel moment obiectul cu pricina. M-am scuzat rusinat de “impertinenta” obiectului ce se incapatana sa deranjeze pledoaria amicului meu si sub privirile sale acuzatoare (“vezi…. ce-ti spuneam eu?”) am raspuns la telefon.
“Alo, da?” exclamai jenat de situatie. Dupa care ascultand cealalta voce de la capatul liniei am intins telefonutul meu (diabolic) catre amicul ce ma scruta sfidator.
– E sotia ta. Vrea sa stie unde esti si cand vii la masa ca se raceste mancarea si ea n-are de gand sa te astepte cu masa pusa.
🙄
Asta ca sa nu mai vorbim despre internet. O alta “ghiavolerie“ ce inunda vietile noastre pure si timpul nostru pretios. , “este un pericol la privacy-ul personal“, si mai ales “induce tineretul la relatii virtuale, deteriorand capacitatea lor in a face fata cu realitatea“. Asta sustin mari “desteptologi” ai variilor institute de psihanalize si societate. Mai sa fie? Pare ca Satana are azi o noua porecla, Facebook. Iar pe sotia sa o chiama (dragastos) Twitter. Ca sa nu mai amintesc de odraslele sale, “messengerei” Hotmail, Google si Yahoo. Deci asta este adevarata fata a social-networkului? Atenteaza la privacy-ul meu? Adica daca pun niste fotografii pe site ma poate detecta pana si CIA FBI sau (de ce nu?) chiar KGB? Pai atunci de ce le mai pun daca nu vreau sa le vada oricine? Ce sens are? Si-apoi, de ce sa le ascund de priviri indiscrete? Ce poate face Obama sau Putin cu figura mea haioasa de roman neaos? Uite, chestia asta nu pot s-o inteleg. Ce-ar fi sa-l intreb pe psihanalistul nostru? Ah…. uite…. are aici o adresa unde pot sa-l contactez.
http://www.facebook.com/n/?reqs.php&mid=34aca7fG5af33907……..com
Dilema omului de rand 