[it] Quel razzismo dentro di me.

Mbèh, c’è da sorridere detto da uno come me. Ma non posso fare che notarlo. A me.

Stesso.

Certo…. potrei parlare a difesa di quei poveracci che continuamente sbarcano sulle coste europee (ok, ok…in gran parte italiane) per scappare da guerre, fame o miseria. E mi sentirei “nel giusto”. Chi può accusarmi di aver torto quando dico che essere nato italo franco tedesco (etc) è soltanto un discorso di fortuna? E non di merito.

Crede forse il tedesco che sarebbe stato cosi testardo a rimanere nel suo “Deutschland” se la situazione economica non fosse migliorata dopo l’ultima guerra? Io non credo. E mi sto basando sulle mie convinzioni con un testimone chiamato “muro di Berlino”. Dove sappiamo tutti quante vittime a fatto. Ed erano tutti tedeschi.

Crede forse il meridionale che ha il diritto di andare a Miami, Londra o in Svezia per una vita migliore ma un Gabonese o Ugandese, no? Ovviamente che no. Eppure….

Eppure mi sento un po (un pochettino, ino ino ino) razzista. STOP. Alt. Non saltate in su di gioia (tipo “avevamo ragione, avevamo ragione“).

Se io mi sento cosi è perché quando vado a Parigi e voglio visitare la Torre Eiffel sono assaltato da centinaia (non è una esagerazione) di africani che vogliono vendermi di tutto. Ma proprio tutto. Ok. va bene i souvenir, ma quando è troppo è troppo. Quasi non riesci ad alzare la testa dalla terra per paura di non essere agganciato di due-tre persone che ti offrono la loro merce. Sono tornato dal centro con un gusto amaro deludente…. ed una decina di torrette souvenir (eh già…provate a non comprare niente).

Mi sento un po razzista pure quando esco la sera, nella bellissima città di Colonia (Koln) con il suo bel Duomo Protestante. Solo che se hai un po di fame ti devi accontentare (non del wurstel…magari) ma di restauranti turchi, i chickens pakistani o i tacco messicani. Tutta roba piccante. Eppure avrei voluto vedere (assaporare) la caratteristica di una cucina bavarese, ruhrese. O comunque germanica.

Un altro paese uguale sono i Brexit-ini. Ci siete mai stati in Londra per caso? Ho avuto l’occasione de vederla questo gennaio. Con la fortuna di essere accompagnato dal mio amico Mike K. Londonese hundred percent. Ricordo di averli chiesto di portarmi a fare l’abbondante breakfast inglese. Non avrebbe centrato se mi sarebbe piaciuto. L’importante era la curiosità. Poi, la sera mi avrebbe portato in un ristorante “where its a good eat“. Insomma, mi ha portato in un tipico ristorante….. bengalese. Con tanto di perry perry e chilly a go go. Credetemi, per chi ha problemi con i emorroidi è una rampa di lancio. Verso oltre la Luna. Nel ultimo giorno ho conosciuto in fine il breakfast inglese. Con tanto di bacon e uova. Soltanto che il ristorante si chiamava Franky and Benny. (Che sono due italiani immigrati in America ed hanno aperto una catena di ristoranti). Per non parlare dei Chicken Wings e Crispy Potatos indiano pakistani che farebbe arrossire d’invidia pure il famoso KFC. E cosi…. sono tornato dall’Inghilterra più confuso di prima. E deluso.

Poi, ci sarebbe Spagna. Con i sud americani. La Francia, con con la cucina algerina. C’è pero qualcosa che oddio anche in Italia, perdonatemi.

Io oddio i Napoletani.

E non è un discorso di superiorità o inferiorità. Ma li oddio per il semplice fatto che hanno una città bellissima, che potrebbe essere un gioiello turistico. Al pari di Venezia, di Roma o qualsiasi città turistica del mondo. Ma che per colpa di suoi stessi abitanti è diventata una città vietata ai turisti. Una città che oltre alla immondizia è pericolosa. Una città che non ha rispetto per le regole. Ma che addirittura si vanta di non esserlo. Ed ai turisti, la cosa non è attraente affatto. Io vorrei visitare Napoli. La sera camminare per le sue vie. Essere incantato dalla sua cultura. Dalla sua gente. Dalla sua cucina. Cose utopiche, almeno per ora. Peccato.

Annunci

[it]Non riesco a capacitarmi

Oggi, leggevo distrattamente su una di quelle riviste di programmi televisivi con tanto di gossip che – devo dire – è solo spreco di carta.. E come passavo io le pagine una dietro l’altra senza trovare niente di interessante, mi sono fermato su un piccoletto articolo. Suonava cosi.

“Perché Cattaneo deve rischiare la galera se si è difeso da un ladro?”

Si tratta ovviamente del fatto accaduto nel comune di Lodi, dove Cattaneo Mario ha sparato uno dei tre ladri che avevano provato di rubare nella sua tabaccheria. L’articolo, pare, era una lettera mandata da un lettore. Stavo pensando che si sono messi di fianco al proprietario della tabaccheria, non solo i famigliari, i vicini o tutti concittadini del comune lodigiano, ma anche il sindaco…. addirittura esponenti dei partiti politici. Dio Santo. Tutti uniti contro la minaccia delinquenziale. “Dobbiamo difendere i nostri beni“.

Ora, mettiamo da parte il fatto che i ladri erano rumeni e che io avrei la stessa nazionalità di loro. Pero c’è qualcosa che non quadra in questa (scusatemi ma non posso chiamarlo altro, che una) isteria generale. Non voglio essere l’avvocato del diavolo, anzi, da parte mia nessun lacrime per il defunto. Dentro di me esiste quella parte cattiva che afferma un cinico “ben li sta, se lo meritava“. Ma da qui, ad allinearmi con la gente che si rivolta per alcune indagini (ed un eventuale processo) su sig. Cattaneo mi sembra improbabile.

Io veramente non vedo dove si trova il male nel indagarsi su un caso di crimine? Il tabaccaio lo ha fatto per legittima difesa? Bene. Allora lo dimostri e “arrivederci“. Potrà continuare la sua vita quotidiana senza nessun impedimento. Quello che voglio dire è che non si può sparare uno (anche in legittima difesa) senza un minimo di indagine. Ma cosa vogliamo che faccia la polizia? I organi competenti. Prendere atto del accaduto e basta? Magari chiamare qualcuno a portar via il cadavere, no?

E poi il processo. Non si vuole assolutamente un processo. Ma come? Siamo talmente disposti a considerare il sig. Cattaneo “non colpevole” ma non riusciamo ad ammettere per il defunto il dubbio del incolpevolezza?  E’ cosi difficile? Ma la legge, non dovrebbe essere uguale per tutti? Anche per i ladri?

P.S. Ancora una cosa. Il colpo d’arma che a assassinato il ladro pare che è avvenuto alla schiena. Alla schiena. Legittima difesa. Schiena.

Ok, il signor Cattaneo dichiara che il colpo è partito mentre cadeva. Allora si chiama incidente, e non legittima difesa. Caso fa che lui stesso dichiara alla domanda di uno dei vicini (“lo hai preso?”), “Si, lo preso“. Che dice molto sulle sue intenzioni.

[it] Oltre la ragione

Qualche settimana fa, mi trovavo con il lavoro in Germania. Come sapete (chi mi conosce) sa di essere un autotrasportatore (non mi piace “camionista”…. è diventato troppo volgare come parola). Come dicevo, viaggiavo nel territorio tedesco. Ad un certo punto, nella vicinanza di Ingolstadt, città conosciuta anche come la madre del famosissimo concerno Audi. Al improvviso sono stato sorpassato da una dozzina di auto dalla polizia. Tutte con i lampeggianti accesi è una velocità impensabile. Cosa sarà successo, mi dissi? Ho acceso la radio per sentire le notizie. Eh no, non crediate che io saprei anche la lingua di Bach. No (magari).

Ma il mio collega si, pero. Ed è stato lui a spiegarmi perché quella colona di macchine verdi mi si affrettavano cosi tanto. Pare che un uomo avrebbe introdotto un’arma nel edificio del comune e preso dei ostaggi. Il sindaco incluso. Il motivo? Bhe, sembra che sia stato il rifiuto (alle sue intenzioni amorose) di una delle impiegate del edificio. Insomma, una situazione uguale a quelle che vediamo nei film americani. Solo che stavolta non si trattava di soldi e lingotti…. ma di una donna. Ovviamente che alla fine è finito tutto con una introduzione forzata delle forze speciali e la gente è stata liberata. Per fortuna, senza feriti…. o peggio.

Ora vorrei un po a sedermi sulle mie riflessioni. Ma prima di tutto vorrei lasciare da parte quel tipo di “ora basta con le violenze sulle donne”. Anche perché, quando si dicono queste parole sembra esserci messi tutti nello stesso pentolone. E non mi piace affatto. Non ho mai alzato la mano e spero di non farlo mai. Ne su una donna… e nemmeno su un uomo (se è per quello). Ma quando vedo questi discorsi di “FINITELA” femministe mi sembra essere accusato ingiustamente. Anzi, non mi sembra…. ma lo sono. Ma torniamo al mio argomento.

Mi stavo chiedendo….. questo personaggio, un uomo maturo, ingegnere, magari culto, educato….. diventa una bestia. Ma lui avrebbe dovuto sapere/capire che facendo un tale gesto non avrebbe avuto nessuna possibilità di successo. E lui ama cosi tanto alla follia che è disposto a perdere tutto. E lo fa. Come può un uomo (visto che casi disperati li facciamo noi, uomini) ad arrivare a non capire che ci sono cose nella vita al quale non puoi raggiungere (per tutto il resto…. c’è Mastercard)? Che cosa scatta nelle menti di un tale personaggio in quel modo per non rendersi conto che quello che fa non fa altro che distruggere moralmente ogni ragione? E che facendo tale gesto non farà altro che allontanarlo ancora di più da quello che desidera.

Io sono del concetto che se un uomo vuole avere una donna può riuscire, in percentuale di 80%. Ma (dal caso al caso) c’è bisogno di astuzia, e sopratutto di pazienza. Anche perché può essere un colpo di fulmine, oppure aspettare dei anni. Ma sono sicuro che (alla fine) ci può essere una possibilità. Chi lo sa? C’è sempre un treno nella vita. Basta essere li. A prenderlo.

Ma arrivare a misure estreme, a minacciare la vita della persona che la desideriamo (e non solo lei)  mi sembra una stupidaggine.

[ro] Nudismul liber

Prefața. Vreau de la început sa precizez ca ideea mi-a venit scotorocind prin posturile blogului lui Cony. Mda. Vroiam sa las si eu acolo o opinie de-a unuia mai anonim. Dar de la a vrea, la a face…. e cale lunga. Adică… vreau sa zic ca mi-am cam dat seama ca răspunsul meu nu este ușor. Ca sunt prea multe problematici ce nu pot fi ignorate cu un “Sunt de acord” sau “Mie nu-mi place”. Si atunci (scumpa Cony) m-am decis sa răspund printr-un post al meu.
…………………………………………………………………………………..

Bineînțeles ca susținătorii nudismului liber sunt cei care aduc argumente precum libertatea , sănătatea și frumusețea (cea a corpului). Eu unul (o spun de la început) nu sunt de acord.
Hai sa vedem și de ce. Nu sunt un retrogradat si nici un mare susținător al “vintage” -ului. Îmi plac noutățile și schimbările de mentalitate. Si cu toate astea…. pus in fata unei decizii de “nudism da, sau nudism nu” prefer alegerea negativa.

“Nudism da” înseamna libertatea de exprimare a corpului?
Si de ce ma rog nu se poate exprima corpul meu având o bucata de carpa in jurul genitalelor mele? Sau deasupra sânilor unei femei? Suprima ea oare aceasta libertate? Nu mi se pare ca libertatea corpului meu are de suferit.

“Nudism da” înseamna sănătatea corpului?
He he. Oare faptul ca sănii sunt mângâiați de către soare sunt mai sănătoși? Sau fesele noastre? Pai parca citisem undeva ca  razele solare sunt cancerigene dacă suntem expuși prea mult la ele. Nici aici nu vad care ar fi diferența intre a purta sutien și slip și a nul purta nimic. Dar ma rog, sa presupunem ca soarele nu este atât de arzător încât sa devina periculos. In fond și la urma urmei presupun ca se vrea un corp bronzat “în totalitate”. Dar asta are de a face cu ce-a de-a treia categorie. Si anume:

“Nudism da” înseamna frumusețea corpului?
Bineînțeles ca atunci când ne gândim de exemplu la topless avem în minte o pereche de sâni superbi ce strălucesc la soare. Si asta e un punct “forte” pentru susținătorii nudismului. Doar ca….. nu toți (PARDON…. toate) au sănii frumoși. Daca e sa ne gândim la faptul ca doar in proporție de 40 la suta sunt in vârsta de la 50 de ani in sus…. nu e ca ma încântă prea tare ideea de a admira sănii acestor persoane. Unde mai pui ca toplesul este un nudism pe jumătate. Iar daca vrem sa vorbim de nudism liber atunci trebuie ținut cont ca jumătate din frecventatorii plajelor sunt bărbați. Bărbați care la rândul lor au si ei o anumita vârsta, nu? Nu prea vad eu o mare frumusețe la o persoana sexagenara ce se etaleaza goala prin fata mea. Fie ca e bărbat sau…. femeie.
Si-apoi nu sunt doar bărbați sau femei pe plaja dar mai avem de-a face si cu copii.
Cu ăștia ce facem? Il legam la ochi? Nu știu daca cuiva iar face placere sa aibă băiatul de 10 ani pe nisip ce se holbează intre picioarele la “tanti aceia grasa de langa noi”. Si sunt sigur ca membruletul sau crud nu ar fi in pauza, ba chiar deloc. In cazul asta ce facem? Batem copilul ca “este un nerușinat”?
Sau si mai rau.
Daca odrasla noastră este fetita? Iar prin fata ei s-ar perinda unul cu mădularul sau pendulând in stanga si in dreapta. Realizați scena? Si mai ales situația de penibilitate (ca sa nu spun rușine) in care va ve-ti afla (voi si… de ce nu… odrasla voastră)? El (nudistul liber) are dreptul s-o facă. Voi nu.

Eu cred ca un costum de baie este binevenit pentru a acoperi nu doar parți ale corpului nostru dar si situațiile jenante ce ar deriva in absenta sa. Corpul uman este frumos. Dar in intimitatea sa. Iar dacă este asa… se datorează si faptului ca intimitatea este privata. Si nu publica.

[ro] Sa râzi…. sa râzi la nebunie….. si-apoi sa plângi.

Ultima tendinţa de bloggeri românaşi este aceea de a rade şi batjocori (într-un stil de aroganta dus pana aproape de paroxism) acele persoane ce au (după părerea mea) ghinionul sa le miroasă pielea. Acum, eu nu zic, mai sunt şi din aceia ce apa si săpunul le sunt duşmani declaraţi. Dar asta nu înseamna ca sunt cu toţii la fel. Cum spuneam, blogarii noştri (neaoş carpatini) au (asa…. de la o vreme) o placere sadica sa demonstreze cat de curaţi sunt ei si cat de sensibili au devenit la mirosurile porilor transpirativi ale altora. Si în general…. aceşti altora sunt persoane în vârsta (sau oricum cu mult mai mari decât ele). Iar locul de prezentare a “vinovatului” nu poate fi altul decât în….autobuz. De parca locul cu pricina ar fi fost blestemat. Nu numai locul. Dar si persoanele care se afla in acest mijloc de transport in comun. Adică…. autobuzul cu pricina…. are asa o putere diabolica încât persoanele ce suferă de mirosul urat al altora nu pot cobora si merge pe jos (savurând splendoarea aerului curat al naturii), si deci trebuie sa suporte supliciul pana la capătul liniei (nu o staţie sau doua ci toată cursa).

Mai apoi, dacă aveţi curiozitatea sa citiţi aceste bloguri (de persoane extrem de igienice) veţi descoperi ca in marea lor majoritate sunt studenţi ce se întorc de la facultăţile lor. Deci ca un procent de evaluare se va înţelege ca studenţii noştri dragi s-au cam saturat de neaosul muncitor roman ce ii miros subtioarele de transpiraţie si gura de vodca ieftina. Si ca a venit timpul sa li se transmită acestor “împuţiţi” ca in afara de apa si săpun mai trebuie sa se clătească in gura si cu colu-toriu, sa clefetească Orbit si sa se dea cu vreun Terre d’Hermes.

Din păcate, multe din aceste personaje frumos mirositoare uita un lucru. Ca de cele mai multe ori apa cu care se spala, şamponul Garnier Fructis (ultra) si mai ales Hugo Bossul ce le îmbălsămează şelele costa bani. Si încă bani multi. Bani ce probabil le sunt dăruiţi de către scumpi lor părinti. Părinţi care la rândul lor ii câştiga cu sudoare. Foarte multa sudoare. Si ca aceste persoane….. poate…… nu au posibilitatea in asi face dus la sfârşitul orelor de program. Si atunci? Ii condamnam la mers pe jos pana acasă?

[ro] Recunosc, sunt vinovat. M-am nascut barbat.

___Zi de zi, in societatea noastra se produc schimbari structurale, mai ales in domeniul relatiilor intre sexe. Bine, bine. Schimbarile sunt multe si de ordin variat, eu insa am sa ma opresc la una singura azi. Aceea dintre barbat si femeie. Aceea relatie casnica, matrimoniala.

___Haideti mai intai sa ne gandim cum era acum 100 de ani. Si sa comparam cu ceea ce este azi. Ma rog, e clar ca schimbarile sunt profunde, nu? Ca intr-o relatie conjugala, femeia “de azi” ocupa un post mult (mult mult mult) mai important decat strabunicile noastre. Asa zisa “emancipare feminina”. Femeia de azi nu mai concepe sa nu aiba un loc de munca, sa nu aiba drepturi egale cu barbatul (de exemplu in luarea unei decizii), sau (de ce nu?) sa preia ea haturile unei asemenea relatii.

___E bine? E rau? Ca barbat (ce sunt) mi-e greu sa accept, dar nu contest faptul ca exista multe avantaje in aceste situatii. Ei haideti, nu va grabiti sa-mi puneti stampila de “misogin” pe frunte. Nu sunt tipul de persoana care considera femeia “o proasta, buna de stat la oala si cratite ce are rolul de a ma spala, gati si facut copii”. Nu, asta nu. Consider femeia o persoana inteligenta, ce poate intrece chiar si procentajul IQ cerebral al partenerului sau. Consider femeia din ziua de azi o persoana sensibila, creatoare de frumos si util, ce are capacitati egale cu ale oricarui barbat. Spun asta ca pe un preambul a ceea ce voi scrie.

___Si totusi, cum spuneam, mi-e greu sa accept. De ce? Pai stiu si eu? Poate pentru faptul ca (de la un timp) descopar o “emancipare” exagerata din partea unor persoane ce isi permit mai mult decat ceea ce este bun intr-o asemenea relatie. Ma refer in general la aceea categorie ce se considera asa zise “feministe”. Ce este o feminista? Pai o feminista este o persoana ce snobeaza cu buna stiinta (citez) “acel animal din categoria barbatului”. Pentru feminista, femeia este:

• “sexul frumos” dar nu si “slab”.
• fragila (dar mai puternica decat barbatul in cele mai mute privinte).
• mai inteligenta (cel putin dublu).
• mai sensibila.
• mai educata si mai culta.
• neinteleasa (ghici de cine?)

___Feminista, atunci cand se refera la barbati isi aroga un aer arogant si mai ales….. ironic (asta este obligatoriu). Pentru ea, barbatul este:

• tantalau
• incapabil in a se descurca singur
• posesiv
• betiv si violent
• incult
• plictisitor
• mai ales (pentru ca stie ca declarand aceasta obtine mereu un efect dublu) nu stie sa faca sex (sau, ma rog, nu are ustensilele necesare, nu-i asa?)
• afemeiat (chiar daca indeplineste conditia de mai sus)

___Feminista, este aceea persona ce isi aroga dreptul de a lupta pentru “drepturi egale”. Fara insa a realiza ca de fapt, ea drepturile astea egale nu le accepta de fapt. Ea nu vrea “drepurit egal”, ci de fapt  ea vrea…. suprematie.

___Acu ceva timp, m-am lovit peste un blog (nu-mi amintesc dar daca insistati pot cauta) unde anumite persoane (precum cele de mai sus) isi expuneau parerile lor cu privinta la barbati. Adicatelea… ce-ar trebui sa stie ei. Binenteles, totul asternut cu o consistenta doza de ironie “feminista”. Si cam ce-ar fi trebuit sa invete mai bine barbatii in mentalitatea lor super atotstiutoare? Pai sa vedem.

• – să-și facă nod la cravată
• – să-și aleagă un costum
• – să vorbească măcar o limbă străină
• – să prepare o băutura
• – să scrie o scrisoare
• – să aducă o femeie la orgasm
• – să fie loial
• – să schimbe o roată la mașină
• – să spună glume (și să fie amuzant chiar)
• – să se facă înțeles inclusiv unui copil de 6 ani
• – să ceară nota la restaurant în așa fel încât ospătarul să-l audă
• – să schimbe un bec
• – să calce o cămașă
• –  să  negocieze
• – să desfacă un sutien cu o singură mână
• – să gătească măcar un fel de mâncare comestibil
• – să inițieze o conversație cu un necunoscut
• – să cunoască noțiuni de bază despre anatomie (unde ziceai că e ficatul? – NOT sexy)
• – să-și ceară scuze atunci când greșeste
• – să ia decizii
• – să vorbească (și) despre alții
• – să facă surprize
• – să impună calm
• – să știe să danseze (măcar un pic)
• – să asculte
• – să facă masaj
• – să fie smerit și gata să asculte
• – să știe să-și lege șireturile
• – să fie manierat
• – să poarte haine curate
• – să dețină controlul situației
• – să aibă măcar un hobby în afară de mașini și fotbal
• – să facă sport
• – orice bărbat ar trebui să știe a ocroti femeia precum orice femeie ar trebui să știe a-și ocroti bărbatul
• – orice bărbat ar trebui să știe dacă poate conta pe o femeie precum orice femeie ar trebui să știe dacă poate conta pe bărbatul ei
• – orice bărbat ar trebui să știe a face o femeie fericită precum orice femeie ar trebui să facă un bărbat fericit
• – orice bărbat ar trebui să-și cunoască rolul precum orice femeie ar trebui să-și cunoască rolul
• – să desfacă un borcan

___Ma rog, daca ar fi sa cred din ceea ce au expus dragutele noastre “femme letale” din acest blog as ramane un pic cam naucit. Adica ce spun eu…… lovit cu leuca in cap, bai nene! Din fericire (pentru mine) aceste cerinte (ale dragilor noastre “donne inteligente”) m-au pus pe ganduri. Si vazand ca ironia si bunul gust in a defaima “animalul om” abunda, am decis sa le raspund pe aceasi tema. Adica ironic, transformandu-ma (virtual) intr-un ipotetic sot al lor. . Deci scumpelor:

• – sa-si faca nod la cravata

r. si mai spui sa ma imbrac “trendy”, cravata scumpo…. nu se mai poarta, sau nu stiai?

• – sa-si aleaga un costum

r. poate n-ai inteles inca de ce iti cer sa alegi tu costumul…. e simplu…. adica nu… pentru tine e prea complicat….

• – sa vorbeasca macar o limba straina

r. mda… ai dreptate, tu esti mai “culta”….. eu unul nu am chef sa invat columbiana sau mexicana printre lacrimile sclavei Isaura sau ale Usurpadorei ca tine…. entiendes?

• – sa prepare o bautura

r. poate uiti de visinata ce zace in subsol…. eh da, acum suntem emancipate…. vrem Bloody Mary sau Irish Coffe

• – sa scrie o scrisoare

r. am so fac daca tu vrei…. dar cu condizia sa-nveti si tu sa citesti un sms. si mai ales sa-l si scri. cred ca nu cer prea mult…

• – sa aduca o femeie la orgasm

r. cu conditia sa sti ce vrei, sa n-ai migrene, si sa-ti faca placere sexul (cu mine)….. sa-ncerci sa participi si tu cand suntem “pe felie”, nu sa te gandesti la cat sau scumpit cartofi in supermarket azi.

• – sa fie loial

r. daca ai sa respecti conditia de mai sus…. am sa-ti fiu si loial

• – sa schimbe o roata la masina

r. vezi iubito… la mine roata nu mi-o schimba nimeni daca raman in pana pe sosea…. si cred ca nici daca mi-as pune fusta aia a ta scurta.

• – sa spuna glume (si sa fie amuzant chiar)

r. uneori glumele au subtilitati ce sunt ascunse, iubirea mea…. è greu sa le-ntelegi eu stiu, chiar daca ti le repet sperand ca ai sa-ntelegi sensul…. mai bine hai sa ti-o spun pe aia cu Bula care….

• – sa se faca înteles inclusiv unui copil de 6 ani

r. ei da…. aici ai foarte mare dreptate. nu reusesc….. dar daca as reusi sa ma fac inteles de un copil ce are 6 ani poate ar fi mai simplu si pentru tine. poate.

• – sa ceara nota la restaurant în asa fel încât ospatarul sa-l auda

r. nu-mi sta in caracter…. dar iti promit iubito ca diseara am sa ma ridic de la masa si am sa strig “Bai ospatar, vi mai odata sa-ti platesc, ce mama dracu?”

• – sa schimbe un bec

r. prefer sa nu…… nu de alta dar ultima oara cand te-am rugat sa decuplezi contactul general, tu ai facuto, dar era contactul de la prize….. iar cand te-ai intors inapoi m-ai intrebat ce fac culcat la pamant si cu parul fumegand?

• – sa calce o camasa

r. aici ai dreptate….. mai ales cand Jose se afla fata-nfata cu Miguel (rivalul). la ce-al dea 237-lea episod…. parca ma si vad cu fieru de calcat in mana si cu dubiile ca Jose (sau Miguel) isi calca singur camasile.

• – sa negocieze

r. am incercat…. o data….. eram cu tine in piata…… mi-ai reprosat ca “ma tiganesc”

• – sa desfaca un sutien cu o singura mâna

r. ha ha ha ha…. da tu sti sa-mi desfaci centura cu o mana?

• – sa gateasca macar un fel de mâncare comestibil

r. da…. ar trebui sa iau niste lectii…. ca sa gatesc comestibil………… macar eu.

• – sa initieze o conversa?ie cu un necunoscut

r. am incercat si asta…. dar ne-avand decolté si nici mini fusta…. necunoscutul ma ignorat total…. apropo, de cand iti plac conversatiile cu necunoscuti?

• – sa cunoasca notiuni de baza despre anatomie (unde ziceai ca e ficatul? – NOT sexy)

r. iti multumesc pentru ca m-ai luminat cu informatia despre ficat iubito…. dar vreau sa-ti spun ca MEZYM forte care-l folosesti e pentru pancreas…. si nu ficat

• – sa-si ceara scuze atunci când greseste

r. eu unul (ca barbat) prefer sa repar greseala nu sa cer scuze…. diferente de mentalitate

• – sa ia decizii

r. stiu ca e greu sa-ntelegi nehotararea mea in anumite momente…. dar vreau sa sti ca de cele mai multe ori e mai grav o decizie gresita decat a nu o lua deloc…. nu de alta, dar daca gresesc, esti prima care ma critica (- ahaaa, eu stiam ca tu gresesti, dar vroiam sa te las sa vad ce faci -)

• – sa vorbeasca (si) despre altii

r. adica…. sa barfesc, nu?

• – sa faca surprize

r. cu conditia ca sa-ti placa surprizele mele…. sau cel putin sa te prefaci…… si apropò, care-i ultima ta surpriza?

• – sa impuna calm

r. mai ales pentru ca tu ai darul de a intra in panica usor

• – sa stie sa danseze (macar un pic)

r. pai altfel cum ne-am cunoscut?…. fara a mai spune ca la nunta amicilor nostri mi-ai refuzat invitatia la tango…. pe motiv ca am fi ridicoli

• – sa asculte

r. da….. dar exista o limita de timp, crede-ma

• – sa faca masaj

r. valabil si pentru tine iubito )

• – sa fie smerit si gata sa asculte

r. n-am inteles…. tu vrei UN BARBAT? …. sau vrei o servitoare?…. un catelus?

• – sa stie sa-si lege sireturile

r. nu e nestiinta iubito…. e chestie de comoditate…. si tu imi ceri sa-ti trag cizmele alea lungi din picioare

• – sa fie manierat

r. de acord cu tine

• – sa poarte haine curate

r. ca sa fie curate cineva trebuie sa le spele, nu-i asa?

• – sa detina controlul situatiei

r. controlul situatiei il detii cand ai instrumentele necesare…. si mai ales cand nu esti cicalit (de cineva anume)

• – sa aiba macar un hobby în afara de masini si fotbal

r. sahul…. vrei sa facem o partida?…. ah nu?…. ma asteptam eu…. si vreau sa-ti ceva iubito…. “shopingul” nu este in adevaratul sens al cuvantului un hobby…. nu de alta dar saptamana asta trebuie sa platim (?!?….platim?) chiria….. si sunt “eu” care trebuie sa
“detin controlul situatiei” 🙄

• – sa faca sport

r. pai hai sa mergem dupa amiaza in parc sa facem jogging…. ah, ai dreptate, uitasem….. azi la 16:30 e Jose care sta sa moara (si nu stie ca Lorecita e dupa usa plangand)

• – orice barbat ar trebui sa stie a ocroti femeia precum orice femeie ar trebui sa stie a-si ocroti barbatul

r. de acord

• – orice barbat ar trebui sa stie daca poate conta pe o femeie precum orice femeie ar trebui sa stie daca poate conta pe barbatul ei

r. idem (adica “la fel ca mai sus”)

• – orice barbat ar trebui sa stie a face o femeie fericita precum orice femeie ar trebui sa faca un barbat fericit

r. eeeh, daca am reusi chestia asta, lumea ar fi perfecta

• – orice barbat ar trebui sa-si cunoasca rolul precum orice femeie ar trebui sa-si cunoasca rolul

r. pai atunci cum ramane cu conditiile de mai su?….. ma refer la “sa stie sa calce” si “sa poarte haine curate”?…. sau la aia cu gatitul?

• sa desfaca un borcan

r. OK. eu desfac borcanul…… intre timp tu mergi jos in garaj si schimba bujia la masina ca merge in trei timpi motorul. Si maine ne asteapta ai tai pe la ei, daca vrei sa ajungem…..

Cam asta ar fi tot….. pe ziua de azi.

[ro] Lumea noastra…. apartine cui?

Odata…. candva, nu de mult…. am asistat la o intamplare. O intamplare ce m-a facut sa reflectez mult asupra conditiei noastre sociale in care ne aflam. Nu de alta, dar multi spun (si sunt convinsi chiar) ca suntem ceea ce dorim a sa fim. Sa ma rog…. tindem a fi.

FALS. Nimic mai neadevarat. Noi nu suntem decat produsul societatii in care ne aflam. Cu alte cuvinte, suntem ceea ce vrea ea (si ne permite) sa fim. Dar ma rog…. nu sunt eu cel care tre’ sa arat si sa conving pe nimeni. Nici n-as reusi dealtfel. Cine are chef si se crede atat de norocos in a crede ca nu este altceva decat ceea ce si-a dorit, n-are decat sa se balaceasca in iluziile sale. Mai devreme sau mai tarziu va avea surprize…. poate conta pe asta. Dar cum spuneam…… nu de mult am asistat la o intamplare…..

In viata mea, m-au fascinat intotdeana  doua posturi publice. Gara si Supermaketul. Despre gara am sa vorbesc cu o alta ocazie. Acum insa as vrea sa te port (pe tine cititorule) intr-un supermarket (sau daca vrei poti sa-l chemi si Mall, Carrefour sau cum doamne iarta-ma iti vine mai usor). De fapt nu inauntrul supermagazinului se petrece istorisirea mea, ci in afara lui. Mai precis in parcarea imensa a supermagazinului.

Apropo, v-ati oprit vreodata sa priviti pentru mai mult timp o asemenea parcare? Nu stiu de ce dar mie-mi place. Faptul in a observa atata lume cum se grabeste in a intra in cladirea comerciala ce pare a inghiti tot ce se apropie de ea. Si apoi masinile. Soferi (sau soferite) ce cauta infrigurati si cu occhi scrutatori un loc de parcare…. ce trebuie neaparat sa fie cat mai aproape de intrarea magazinului. E ca un test de capacitate. “Uite-l pe ala, iese acuma, ocupa-l repede tu, ce stai ma,ca vine altul si ti-l ia“, suna vocea consoartei ce acompaniaza soferul.  Sofer, care saracu mai mult de gura nevestii se agita ca un…..

Cine nu reuseste “sa se introduca”…. bleah…. e clar ca nu le are… ce sa mai. 🙄

Pe urma, dupa ce telecomanda a blocat portierele masinii, toate problemele astea dispar. Lasand locul altora. ” Ce cumparam?“, “Oare gasim o oferta buna azi?“, “Mi-o ajunge bani care i-am luat?“. Am schimbat culoarea gandurilor tocmai pentru ca (in general) aceste ganduri au asemenea culoare. 🙂 Dar sa ne intoarcem la parcare.

Era o duminica. Aglomeratie mare. Mai ales ca se apropia una dintre cele mai importante sarbatori ale romanului. Craciunul. O doamna, cu fetita ei de vreo 7-8 anisori, traversa parcarea supermarketului. Pe jos. Binenteles ca atentia ei era la nivel maxim, timorata fiind de acel dute-vino de masini ce se aflau in cautarea postului adecvat. Dealfel nu vroia decat sa cumpere niste globuri pentru pomul de craciun (Nu prea multe ca costa dealtfel). Putin mai in fata, pe aceeasi aleie, un impunator Q7 de culoare neagra (pret de vanzare 136.000, 😉 nu, binenteles ca nu lei, ce dracu) astepta o alta masina ce iesea din parcare cu intentia de a ocupa postul ramas liber.

Inauntrul impunatorului Q7, se afla un tanar la vreo 35 de ani, bine imbracat la costum si cravata. Firmate. Se vedea ca nu era nici lacatus mecanic, si nici nu traia din alocatia de somaj statala. Ar fi imposibil (sau poate ai alta parere, Basescule?). Cum spuneam, tanarul astepta linistit in masina pentru a putea ocupa locul ce se elibera in parcare. Si iata ca locul in sfarsit este gol. Tanarul invarte cheia contactului si motorul se porneste cu un sunet infundat. Dar…… surpriza. Lovitura de scena. Ca in filmele cu 007. (Ma rog, cine si le mai aduce aminte).

Din partea opusa, un Smart (comsworth, culoare galbena) se apropie pe furis si…… zop….. inauntrul locul de parcare ramas liber. Inauntrul sau, doua fete (una blonda si una roscata), dragutele,  cu muzica de doi bani (adica… stiti voi care, “au viata mea”) la maxim. Tanarul necajit, opreste motorul masini sale si iesind afara din masinoiul sau se indreapta spre fetele din Smartul cu pricina pentru a le interpela. Acestea tocmai ieseau din masinuta lor razand si ignorand faptul in sine. Erau imbracate trendy si cu foarte mult gust avangard. Culori tipatoare si strident de puternice.

– Ma scuzati, replica tanarul cu mare efort in a incerca sa fie calm, dar nu a-ti vazut ca asteptam eu primul sa parchez aici?

Dar blonda, cea catre se aflase la volanul masinutei sale, ii surase cu niste dinti albi si sfidatori.

– Pai si ce daca? Nu stii scumpule ca lumea apartine a celor smecheri si descurcareti?

Si pufnind din nou in ras spre cealata prietena a ei se indrepta spre intrarea magazinului fara ai mai acorda un minim de atentie. Tanarul insa, furios pe atitudinea lor, se intoarse la masina sa, si suindu-se in ea porni motorul. Apoi…….  avansand usor……. pozitiona masina cu spatele in dreptul Smartului. Asa…. cam la vreo 2-3 metri. Apoi introduse marsch- arriere-ul si accelera………….. Brusc si cu forta.

Un zgomot sec de fiare si tabla a umplut parcarea. Cele doua fete se intoarsera surprinse. Tocmai la timp, pentru a vedea frumoasa lor masinuta strivita intre un stalp si un Q7. Negru. Tipatul lor de disperarare si lacrimile din ochii blondinei faceau spectacolul ridicol. Tanarul…. cu mult calm…. iesi in fata…. si apropiinduse cu masina de cele doua fete (ce pareau practic blocate)  le surase cu sadism si zise.

– Eh nu scumpelor….. lumea nu apartine a celor smecheri  si descurcareti….. ea apartine a celor cu bani.
Si scotand din torpedoul masini o carte de vizita le-o arunca sfidator la picioare

– Avocatul meu….. va asteapta sa discutati termeni de asigurare….

Dupa care se indeparta cu calm de la locul accidentului.