Recentele tulburări din zona nord africana au umplut paginile cotidianelor și dat de mîncare la mai toate agențiile de presa. S-a spus, și se susține cum ca ar fi venit și rîndul dictatorilor din tarile cu religie musulmana sa dea socoteala popoarelor apartenente. Asta, în ciuda unor analiști sceptici ce considerau cum ca musulmani nu sunt predispuși la revoluții și răsturnări populare, ei fiind mai supuși politic și economic datorita amestecului bisericii lor în politica (ayatolah, imam…. etc). Bine, bine, dar după ce Tunisia și mai ales Egiptul au alungat -as spune, într-un mod surprinzător de rapid- pe “mult iubiții lor conducători”, iată ca a venit și rîndul “stimatului” colonel libian. A “onorabilei” familii siriene. Apoi în Yemen, în Maroc. Iranul ce manifesta contra Ayatolahului (lucru inimaginabil acum cîteva luni).
M-as opri mai întîi asupra situației libiene. Si anume asupra faptului ca – diferit de Ali Ben și Mubarak – Ghedaffi rezista încă. Ba chiar a fost nevoie de forțele franco-anglo-americane pentru ca revoluția libaneza sa nu se termine într-o baie de sînge. Pentru revoluționari. De ce? E simplu. Cam toți șefii de stat (nord africani) au realizat ca valul revoluționar va ajunge și pe la ei. Asa ca -fuguța fuguța- își i-au masuri de precauție, în a preveni de la început “micile tulburări” ce se vor transforma în revoluții. Tocmai de aceea, eu unul cred, ca următoarele tulburări politice pe teritoriul african nu vor mai avea un final atît de rapid și cu happy-end popular. Specimene precum Ghedaffi, dictatori ce au avut în mana un popor pentru 40 (patruzeci) de ani nu sunt capabili în a admite ca națiunea ce o conduc nu ii mai dorește. Este exact ca în cazul unui defunct dictator ce bătea cu pumnul în masa. “O SA VA JUDECE POPORUL“. Iar poporul ii cauta sa-i linșeze (ei hai, știu ca a-ti ghicit personajul :l0l: ).
Ghedaffi e capabil sa ucidă întregul sau popor. Pentru ca este “al sau”. Poporul sau (jucăria lui). Si nimeni nu are voie se opună a ceea ce reprezinta autoritatea ghedaffiana. Nici chiar poporul sau însăși. Tipic mentalitate dictatoriala. Asta ca sa nu mai spunem ca el nu crede cum ca poporul il uraște. Toată situația aceasta e doar creata de occidentali, americani, israelieni, si chiar Al Qaeda. Va dați seama? Al Qaeda ce are aceleași interese ca și americano-occidentali. Bineînțeles ca da, in mintea unuia ca Ghedaffi.
Se pune intrebarea, “de ce valul asta de răsturnări de guverne nord-africane?”
Si mai ales,”de ce acum?“.
Pai hai sa vedem cum a început totul.
In decembrie de anul trecut, un tînăr (Mohamed Bouazizi), disperat de nesimțirea autorităților în ai face dreptate, își da foc în fata primăriei. Imediat, indignarea ia amploare și devine violenta. Era începutul…….
Este oare aceasta o revoluție de ordin exclusiv politic? Nu cred. Cred ca mai curînd ar fi de ordin economic. Marea criza mondiala ce își face prezenta de mai bine de 2 ani a lovit în principal tarile slab dezvoltate. Tari care deși au o foarte mare carenta în bunăstarea zilnica dar care au o” cît de cît” cultura medie. Pentru ca sa nu uitam ca sămînța revoluționară a dospit în serverele Facebook – ului. (He he he. Parca vad deja chipul interzis și surprins a lui Mark Zuckerberg, cînd a aflat ce impact a avut “social- network-ul” sau în răsturnarea a doua guverne.)
Deci, valul răsturnător de guverne are colocații economice. Alimentele sale sunt, foamea, corupția, disperarea. Bine bine. Dar daca e sa ne luam după aceste trei concepte, atunci, cam cunosc și eu cîteva stătulețe europene ce au de a face cu ele. Mai ales ca (privind recenta manifestație de la Londra, împotriva lui Cameron) ceva semne sunt. Si dacă haosul instituțional ajunge și în Europa…… cine-l mai poate opri?
Dar mai ales (întrebarea ceea mai importanta).
Este aceasta un bine pentru noi? Sau nu?
Dilema omului de rand 