[ro] Haos institutional

Recentele tulburări din zona nord africana au umplut paginile cotidianelor și dat de mîncare la mai toate agențiile de presa. S-a spus, și se susține cum ca ar fi venit și rîndul dictatorilor din tarile cu religie musulmana sa dea socoteala popoarelor apartenente. Asta, în ciuda unor analiști sceptici ce considerau cum ca musulmani nu sunt predispuși la revoluții și răsturnări populare, ei fiind mai supuși politic și economic datorita amestecului bisericii lor în politica (ayatolah, imam…. etc). Bine, bine, dar după ce Tunisia și mai ales Egiptul au alungat -as spune, într-un mod surprinzător de rapid- pe “mult iubiții lor conducători”, iată ca a venit și rîndul “stimatului” colonel libian. A “onorabilei” familii siriene. Apoi în Yemen, în Maroc. Iranul ce manifesta contra Ayatolahului (lucru inimaginabil acum cîteva luni).

M-as opri mai întîi asupra situației libiene. Si anume asupra faptului ca – diferit de Ali Ben și Mubarak – Ghedaffi rezista încă. Ba chiar a fost nevoie de forțele franco-anglo-americane pentru ca revoluția libaneza sa nu se termine într-o baie de sînge. Pentru revoluționari. De ce? E simplu. Cam toți șefii de stat (nord africani) au realizat ca valul revoluționar va ajunge și pe la ei. Asa ca -fuguța fuguța- își i-au masuri de precauție, în a preveni de la început “micile tulburări” ce se vor transforma în revoluții. Tocmai de aceea, eu unul cred, ca următoarele tulburări politice pe teritoriul african nu vor mai avea un final atît de rapid și cu happy-end popular. Specimene precum Ghedaffi, dictatori ce au avut în mana un popor pentru 40 (patruzeci) de ani nu sunt capabili în a admite ca națiunea ce o conduc nu ii mai dorește. Este exact ca în cazul unui defunct dictator ce bătea cu pumnul în masa. O SA VA JUDECE POPORUL. Iar poporul ii cauta sa-i linșeze (ei hai, știu ca a-ti ghicit personajul :l0l: ).

Ghedaffi e capabil sa ucidă întregul sau popor. Pentru ca este “al sau”. Poporul sau (jucăria lui). Si nimeni nu are voie se opună a ceea ce reprezinta autoritatea ghedaffiana. Nici chiar poporul sau însăși. Tipic mentalitate dictatoriala. Asta ca sa nu mai spunem ca el nu crede cum ca poporul il uraște. Toată situația aceasta e doar creata de occidentali, americani, israelieni, si chiar Al Qaeda. Va dați seama? Al Qaeda ce are aceleași interese ca și americano-occidentali. Bineînțeles ca da, in mintea unuia ca Ghedaffi.

Se pune intrebarea, “de ce valul asta de răsturnări de guverne nord-africane?

Si mai ales,”de ce acum?“.

Pai hai sa vedem cum a început totul.

In decembrie de anul trecut, un tînăr (Mohamed Bouazizi), disperat de nesimțirea autorităților în ai face dreptate, își da foc în fata primăriei. Imediat, indignarea ia amploare și devine violenta. Era începutul…….

Este oare aceasta o revoluție de ordin exclusiv politic? Nu cred. Cred ca mai curînd ar fi de ordin economic. Marea criza mondiala ce își face prezenta de mai bine de 2 ani a lovit în principal tarile slab dezvoltate. Tari care deși au o foarte mare carenta în bunăstarea zilnica dar care au o” cît de cît” cultura medie. Pentru ca sa nu uitam ca sămînța revoluționară a dospit în serverele Facebook – ului. (He he he. Parca vad deja chipul interzis și surprins a lui Mark Zuckerberg, cînd a aflat ce impact a avut “social- network-ul” sau în răsturnarea a doua guverne.)

Deci, valul răsturnător de guverne are colocații economice. Alimentele sale sunt, foamea, corupția,  disperarea. Bine bine. Dar daca e sa ne luam după aceste trei concepte, atunci, cam cunosc și eu cîteva stătulețe europene ce au de a face cu ele. Mai ales ca (privind recenta manifestație de la Londra, împotriva lui Cameron) ceva semne sunt. Si dacă haosul instituțional ajunge și în Europa…… cine-l mai poate opri?

Dar mai ales (întrebarea ceea mai importanta).

Este aceasta un bine pentru noi? Sau nu?


[ro] Dialog cu….. mos Craciun.

Saptamana trecuta (mai precis joi 23 decembrie) ma aflam pe autostrada cu camionul. Era seara, frig, si nimic nu prevedea ceea ce avea sa mi se intample. Conducand eu asa, cufundat in gandurile mele (mai bune si mai rele), ma trezesc la un moment dat cu o persoana ce parea cazuta pe marginea santului din vecinatatea strazii. Cum e si normal, m-am oprit sa-i dau o mana de ajutor, in caz ca avea nevoie omul. Persoana respectiva, un batranel corpolent cu parul alb si barba, se ridica anevoios de la pamant. “O fi alunecat pe zapada” – am gandit eu in timp ce-l ajutam sa se ridice.

– Ce-i cu tine mai, nene? am intrebat eu curios de faptul ca se afla singur in pustietatea aceea.

– Eh…. ce sa fie…. am alunecat de pe sanie.

– Cum de pe sanie? Care sanie – am continuat eu sa-l bombardez cu intrebari privind di jur si nevazand obiectul cu pricina. Nu vad nici o sanie?

– Lasa ca-ti explic eu mai pe-ndelete. Acu da-mi si mie un pasaj pana in oras, daca esti amabil, te rog.

– Hai suie in camion. Ca nu vreau sa-ntarziu la destinatie.

Zis si facut. Am imbarcat pasagerul ciudat si am pornit mai departe. Mosul, ramase tacut. Dar eu, curios din fire, am inceput sa-l descos.

– Si ce faceai matale acolo pe camp?

– Pai nu ti-am spus? Am alunecat de pe sanie.

– Haide bre…. ce sanie? Nu era nici o sanie prin prejur.

– Pentru ca nu te-ai uitat unde trebuia. Sania mea nu era pe pamant.

“O fi nebun” am gandit la un moment dat. Batranelul (ghicind parca gandurile mele) imi raspunse oftand.

– Inca nu ti-ai dat seama cine sunt? Uitate cum sunt imbracat.

Am privit spre mosul meu, si dintr-o data am realizat cu cine ma aflam in cabina. Palton rosu, idem pantaloni. Manusi albe si cizme negre. Asta era. Ma gaseam cu….. mos Craciun. Sau poate era doar unul din aceia care se imbraca precum ei pentru o asemenea ocazie. Am decis sa stau la jocul lui.

– Wow…. si cum ai alunecat de pe sanie?

– Pai zburam pe deasupra – ca tre’ s-ajung in Laponia ca sa iau sacul cu cadouri- si m-am aplecat sa vad unde sunt.

– Si sania? Unde este acum?

– O trag mai departe renii pana la un post ascuns si apoi raman acolo si ma asteapta.

– Aaah… ok.

Nu stiam ce sa mai zic. Nu mai fusesem niciodata “face to face” cu mos Craciun (daca o fi fost el?). Ma rog, si chiar daca era doar o gluma sau un joc eu am ramas la regulile lui.

– Ia spune, zise mosul, ai facut felicitarile pe anul asta?

– Mda, ceva ceva am facut. Dar ca sa fiu cinstit am cam neglijat pe unii dintre ei.

– Asta o stiu. Cum ar fi de exemplu pe Ion.

– Care Ion? De unde stii ca am un prieten cu numele asta?

– Ooof, ai uitat cine sunt? Mai bine spune-mi ci ti-ai dorit sai aduca noul an.

– As dori…… as dori sa-i aduca in primul rand SANATATE. As dori sa stie ca ii sunt si i-am ramas prieten pentru totdeauna. Ca (virgula) chiar daca uneori nu-i raspund, asta nu inseamna ca nu mi-e dor de el. (Ooof, unde sunt partidele de biliard de alta data). As dori (si daca poti, transmitei) ca sa stie ca desi se lupta cu o boala crunta poate s-o’nvinga. Trebuie s-o’nvinga. Ca-i sunt alaturi in suferinta cel macina…….. si ca nu accept sa capituleze in fata ei. As dori sa stie ca are o sotie minunata. Poate cea mai buna sotie de pe lume. O sotie care (sunt sigur ca) sufera alaturi de el. Si care este fericita alaturi de el. As dori sa mai stie ca mie dor de glumele sale, de ironia sa fina. Ce stie sa intepe cu un gust dulce-amar. As mai dori sa-i aduci speranta, daca poti. Ca pe un cadou din partea mea. Ca am de gand (si asta n-o poate evita) sa cunosc pe fiul sau. Sa il invat si eu la prostioare (he he :twisted:) asa cum facea si el cu ficele mele. As dorica urarea mea de LA MULTI ANI din acest an…… sa fie intradevar de bun augur.

– Bine, bine – zise mos Craciun, care a observat intristarea mea nostalgica – dar lui Emil? Lui nu-i doresti nimic pe anul care vine?

– Lui Emil? Ah… Emil 🙄 . Lui ii doresc sa citeasca povestirea mea despre Lectii de viata (click pe titlu).

Si ca desi stiu ca ar dori sa ma intorc cat de curand in tara (definitiv), ori de cate ori ne revedem el este ocupat. Cu munca. Poate ca a venit timpul sa-l mai foloseasca si pentru el insusi.

– Mda…… Dar despre Liana? Ei ce i-ai dori?

– Presupun ca te referi la Liana Rea. Pai tot ce pot sa-i doresc este ca sa-si gaseasca linistea. Cea sufleteasca. Sa aiba in sfarsit viata ei alaturi de omul ce iubeste, fara a mai fi obligata in a suporta mizeriile soacrei sale. Acum, nu ca i-as dori raul femei aceleia dar, Mos Craciun, fa tot posibilul s-o tii departe de Liana. Nu de alta, dar pentru mine Liana reprezinta capacitatea femei in a rezista in fata tuturor loviturilor causate de un destin crud, nemilos. Si ea nu a fugit in fata acestor lovituri. Le-a primit (din toate partile) si a ramas precum un zid, neclintit. A ramas mereu cu capul ridicat, mandra, si convinsa de ceea ce face. Uimitor unde poate ajunge rezistenta unei persoane. Un exemplu pentru noi toti, ce tindem sa “plangacim” la orce adiere a destinului. Acum (din cate am inteles) are norocul in a-si fi gasit un sot ce o iubeste si ii vrea binele. Fa ca anul ce vine, sa aiba parte doar de bucurii si impliniri. O merita. Din plin. Iar daca vrei sa ii transmiti ceva din partea mea…. atunci transmitei pentru noul an  (o) casa de piatra. A ei, si numai a ei(si sotului ei). Ah si  mai spunei ca promisiunea de a o (ai) visita (canva) nu am uitat-o.

– Ok. Acum spune-mi ceva si despre Pitzipoanca.

– Pitzi? O stii si pe ea? Pai ei ii doresc sa aiba parte in noul an de mai putine framantari launtrice. Sa ia viata asa cum este. Sa nu-si mai faca probleme si sa nu mai puna la inima toate gandurile ce o framanta. La varsta ei, viata abia incepe. Si ca dragostea este un produs pe care cu cat il cauti mai mult cu atat devine mai greu de gasit. Nu-i cer sa aiba rabdare (ar fi si imposibil pentru ea – doar este o pitzipoanca nu?) dar nici sa nu se arunce cu bratele deschise de fiecare data cand se gaseste in fata unei oportunitati. Sa se distreze, sa iubeasca, sa urasca daca vrea, dar fara a pune mari sperante in totul. Si nici sa cada in ganduri negre daca nu reuseste ceva. Pentru ca tot ceea ce pare frumos…. este efemer.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Si uite asa, din vorba in vorba “ajunseram” si la destinatie. Mos Craciun (sau wharever) cobora lent din camion si adaugandu-mi un suras se indrepta agale spre o directie necunoscuta.

[ro] Primul sarut.

In urma cu ceva timp am publicat un post in care criticam aceea parte sociala ce se considera feminista. Acum ce sa va spun. Cateva cunostinte mi-au reprosat ca (desi nu sunt un misogin) am tentatia de nu accepta greselile barbatilor. Am incercat eu sa le explic faptul ca pe un fals dar…… inutil (womans!!!!)

Ei bine, nu-mi ramane decat sa demonstrez contrariul. Si m-am decis sa public doua filmulete (haioase) in care doua fete (celebrele Wing Girls) puntualizeaza greselile partenerilor atunci cand se gasesc in fata primului sarut. Filmuletele sunt in engleza. Dar sunt sigur ca cititori de pe blogul meu sunt persoane inteligente si culte ce nu considera limba engleza ca pe o bariera.

Visionare placuta.

Ah….

si inca ceva…..

inainte de a face primul pas intr-un sarut……

SCOATE DRACULUI GUMA DE MESTECAT DIN GURA (asta-i valabil pentru amandoi 😆 )

[ro] Wikileaks-ul constiintelor noastre.

Nu stiu voi, dar pe mine unu’  faimoasesle dezvaluiri ale lui Mister Assange n-au deziluzionat. Adica de la ce vroia sa apara site-ul sau, cu dezvaluiri ce ar fi cutremurat mapamondul dominat de americani, si la ceea ce a pus la dispozitie de fapt si de drept…. lasa de dorit. Pai din ce vad eu, renumitul Uichilics se cam rezuma la ceea ce se mai barfeste prin saloanele diplomatilor americani. Nu stiu de ce, dar impresia mea era aceea de a citi o revista de gossip.

Unde sunt marile dezvaluiri? Miile de dossier ce aveau sa dezvaluie planurile americanilor din subsolurile Pentagoniene? Si cand colo? Niste opinii exprimate sau scrise de catre diplomatii americani. Ca vezi Doamne, cica Merkel ar fi incapatanata si lipsita de creativitate. Ca Rusia ar fi un stat mafiot. Despre Sarkozy, cum ca ar fi prea autoritar. Iar Berlusconi, prea slab si dependent de gazul putinesc. In plus este obosit pentru desele bairamuri organizate in vilele sale.Ca statele europene nu mai dau credit in succesul operaziunilor militare in Afghanistan. Ca insasi arabi (prin regele Abdullah al Arabiei) ar dori o bombardare a Iranului. Si bla bla bla… bla bla bla.

Asta-i tot? Pai mersi, jumatate din ele le stia toata lumea. Nu era nevoie sa se inventeze un Uichilics. Ar fi fost de ajuns sa caut pe Gugàl, Iahuu, Feisbuc sau Iutub si le-as fi aflat anticipat. Ma rog, se presupune ca urmatorul val de dezvaluiri va fi mai consistent. Hai sa vedem, ca pana acum m-au cam deceptionat mister Assange&Co. Desi sunt cam sceptic. Asta pentru ca aflu cum ca mr. Assange ar fi dispus sa se predea Scotland Yardului. Si in acest caz…. nu vad cum ar mai fi posibil o noua ondata de dezvaluiri.

[ro] Recunosc, sunt vinovat. M-am nascut barbat.

___Zi de zi, in societatea noastra se produc schimbari structurale, mai ales in domeniul relatiilor intre sexe. Bine, bine. Schimbarile sunt multe si de ordin variat, eu insa am sa ma opresc la una singura azi. Aceea dintre barbat si femeie. Aceea relatie casnica, matrimoniala.

___Haideti mai intai sa ne gandim cum era acum 100 de ani. Si sa comparam cu ceea ce este azi. Ma rog, e clar ca schimbarile sunt profunde, nu? Ca intr-o relatie conjugala, femeia “de azi” ocupa un post mult (mult mult mult) mai important decat strabunicile noastre. Asa zisa “emancipare feminina”. Femeia de azi nu mai concepe sa nu aiba un loc de munca, sa nu aiba drepturi egale cu barbatul (de exemplu in luarea unei decizii), sau (de ce nu?) sa preia ea haturile unei asemenea relatii.

___E bine? E rau? Ca barbat (ce sunt) mi-e greu sa accept, dar nu contest faptul ca exista multe avantaje in aceste situatii. Ei haideti, nu va grabiti sa-mi puneti stampila de “misogin” pe frunte. Nu sunt tipul de persoana care considera femeia “o proasta, buna de stat la oala si cratite ce are rolul de a ma spala, gati si facut copii”. Nu, asta nu. Consider femeia o persoana inteligenta, ce poate intrece chiar si procentajul IQ cerebral al partenerului sau. Consider femeia din ziua de azi o persoana sensibila, creatoare de frumos si util, ce are capacitati egale cu ale oricarui barbat. Spun asta ca pe un preambul a ceea ce voi scrie.

___Si totusi, cum spuneam, mi-e greu sa accept. De ce? Pai stiu si eu? Poate pentru faptul ca (de la un timp) descopar o “emancipare” exagerata din partea unor persoane ce isi permit mai mult decat ceea ce este bun intr-o asemenea relatie. Ma refer in general la aceea categorie ce se considera asa zise “feministe”. Ce este o feminista? Pai o feminista este o persoana ce snobeaza cu buna stiinta (citez) “acel animal din categoria barbatului”. Pentru feminista, femeia este:

  • “sexul frumos” dar nu si “slab”.
  • fragila (dar mai puternica decat barbatul in cele mai mute privinte).
  • mai inteligenta (cel putin dublu).
  • mai sensibila.
  • mai educata si mai culta.
  • neinteleasa (ghici de cine?)

___Feminista, atunci cand se refera la barbati isi aroga un aer arogant si mai ales….. ironic (asta este obligatoriu). Pentru ea, barbatul este:

  • tantalau
  • incapabil in a se descurca singur
  • posesiv
  • betiv si violent
  • incult
  • plictisitor
  • mai ales (pentru ca stie ca declarand aceasta obtine mereu un efect dublu) nu stie sa faca sex (sau, ma rog, nu are ustensilele necesare, nu-i asa?)
  • afemeiat (chiar daca indeplineste conditia de mai sus)

___Feminista, este aceea persona ce isi aroga dreptul de a lupta pentru “drepturi egale”. Fara insa a realiza ca de fapt, ea drepturile astea egale nu le accepta de fapt. Ea nu vrea “drepurit egal”, ci de fapt  ea vrea…. suprematie.

___Acu ceva timp, m-am lovit peste un blog (nu-mi amintesc dar daca insistati pot cauta) unde anumite persoane (precum cele de mai sus) isi expuneau parerile lor cu privinta la barbati. Adicatelea… ce-ar trebui sa stie ei. Binenteles, totul asternut cu o consistenta doza de ironie “feminista”. Si cam ce-ar fi trebuit sa invete mai bine barbatii in mentalitatea lor super atotstiutoare? Pai sa vedem.

  • – să-și facă nod la cravată
  • – să-și aleagă un costum
  • – să vorbească măcar o limbă străină
  • – să prepare o băutura
  • – să scrie o scrisoare
  • – să aducă o femeie la orgasm
  • – să fie loial
  • – să schimbe o roată la mașină
  • – să spună glume (și să fie amuzant chiar)
  • – să se facă înțeles inclusiv unui copil de 6 ani
  • – să ceară nota la restaurant în așa fel încât ospătarul să-l audă
  • – să schimbe un bec
  • – să calce o cămașă
  • –  să  negocieze
  • – să desfacă un sutien cu o singură mână
  • – să gătească măcar un fel de mâncare comestibil
  • – să inițieze o conversație cu un necunoscut
  • – să cunoască noțiuni de bază despre anatomie (unde ziceai că e ficatul? – NOT sexy)
  • – să-și ceară scuze atunci când greșeste
  • – să ia decizii
  • – să vorbească (și) despre alții
  • – să facă surprize
  • – să impună calm
  • – să știe să danseze (măcar un pic)
  • – să asculte
  • – să facă masaj
  • – să fie smerit și gata să asculte
  • – să știe să-și lege șireturile
  • – să fie manierat
  • – să poarte haine curate
  • – să dețină controlul situației
  • – să aibă măcar un hobby în afară de mașini și fotbal
  • – să facă sport
  • – orice bărbat ar trebui să știe a ocroti femeia precum orice femeie ar trebui să știe a-și ocroti bărbatul
  • – orice bărbat ar trebui să știe dacă poate conta pe o femeie precum orice femeie ar trebui să știe dacă poate conta pe bărbatul ei
  • – orice bărbat ar trebui să știe a face o femeie fericită precum orice femeie ar trebui să facă un bărbat fericit
  • – orice bărbat ar trebui să-și cunoască rolul precum orice femeie ar trebui să-și cunoască rolul
  • – să desfacă un borcan

___Ma rog, daca ar fi sa cred din ceea ce au expus dragutele noastre “femme letale” din acest blog as ramane un pic cam naucit. Adica ce spun eu…… lovit cu leuca in cap, bai nene! Din fericire (pentru mine) aceste cerinte (ale dragilor noastre “donne inteligente”) m-au pus pe ganduri. Si vazand ca ironia si bunul gust in a defaima “animalul om” abunda, am decis sa le raspund pe aceasi tema. Adica ironic, transformandu-ma (virtual) intr-un ipotetic sot al lor. . Deci scumpelor:

  • – sa-si faca nod la cravata

r. si mai spui sa ma imbrac “trendy”, cravata scumpo…. nu se mai poarta, sau nu stiai?

  • – sa-si aleaga un costum

r. poate n-ai inteles inca de ce iti cer sa alegi tu costumul…. e simplu…. adica nu… pentru tine e prea complicat….

  • – sa vorbeasca macar o limba straina

r. mda… ai dreptate, tu esti mai “culta”….. eu unul nu am chef sa invat columbiana sau mexicana printre lacrimile sclavei Isaura sau ale Usurpadorei ca tine…. entiendes?

  • – sa prepare o bautura

r. poate uiti de visinata ce zace in subsol…. eh da, acum suntem emancipate…. vrem Bloody Mary sau Irish Coffe

  • – sa scrie o scrisoare

r. am so fac daca tu vrei…. dar cu condizia sa-nveti si tu sa citesti un sms. si mai ales sa-l si scri. cred ca nu cer prea mult…

  • – sa aduca o femeie la orgasm

r. cu conditia sa sti ce vrei, sa n-ai migrene, si sa-ti faca placere sexul (cu mine)….. sa-ncerci sa participi si tu cand suntem “pe felie”, nu sa te gandesti la cat sau scumpit cartofi in supermarket azi.

  • – sa fie loial

r. daca ai sa respecti conditia de mai sus…. am sa-ti fiu si loial

  • – sa schimbe o roata la masina

r. vezi iubito… la mine roata nu mi-o schimba nimeni daca raman in pana pe sosea…. si cred ca nici daca mi-as pune fusta aia a ta scurta.

  • – sa spuna glume (si sa fie amuzant chiar)

r. uneori glumele au subtilitati ce sunt ascunse, iubirea mea…. è greu sa le-ntelegi eu stiu, chiar daca ti le repet sperand ca ai sa-ntelegi sensul…. mai bine hai sa ti-o spun pe aia cu Bula care….

  • – sa se faca înteles inclusiv unui copil de 6 ani

r. ei da…. aici ai foarte mare dreptate. nu reusesc….. dar daca as reusi sa ma fac inteles de un copil ce are 6 ani poate ar fi mai simplu si pentru tine. poate.

  • – sa ceara nota la restaurant în asa fel încât ospatarul sa-l auda

r. nu-mi sta in caracter…. dar iti promit iubito ca diseara am sa ma ridic de la masa si am sa strig “Bai ospatar, vi mai odata sa-ti platesc, ce mama dracu?”

  • – sa schimbe un bec

r. prefer sa nu…… nu de alta dar ultima oara cand te-am rugat sa decuplezi contactul general, tu ai facuto, dar era contactul de la prize….. iar cand te-ai intors inapoi m-ai intrebat ce fac culcat la pamant si cu parul fumegand?

  • – sa calce o camasa

r. aici ai dreptate….. mai ales cand Jose se afla fata-nfata cu Miguel (rivalul). la ce-al dea 237-lea episod…. parca ma si vad cu fieru de calcat in mana si cu dubiile ca Jose (sau Miguel) isi calca singur camasile.

  • – sa negocieze

r. am incercat…. o data….. eram cu tine in piata…… mi-ai reprosat ca “ma tiganesc”

  • – sa desfaca un sutien cu o singura mâna

r. ha ha ha ha…. da tu sti sa-mi desfaci centura cu o mana?

  • – sa gateasca macar un fel de mâncare comestibil

r. da…. ar trebui sa iau niste lectii…. ca sa gatesc comestibil………… macar eu.

  • – sa initieze o conversa?ie cu un necunoscut

r. am incercat si asta…. dar ne-avand decolté si nici mini fusta…. necunoscutul ma ignorat total…. apropo, de cand iti plac conversatiile cu necunoscuti?

  • – sa cunoasca notiuni de baza despre anatomie (unde ziceai ca e ficatul? – NOT sexy)

r. iti multumesc pentru ca m-ai luminat cu informatia despre ficat iubito…. dar vreau sa-ti spun ca MEZYM forte care-l folosesti e pentru pancreas…. si nu ficat

  • – sa-si ceara scuze atunci când greseste

r. eu unul (ca barbat) prefer sa repar greseala nu sa cer scuze…. diferente de mentalitate

  • – sa ia decizii

r. stiu ca e greu sa-ntelegi nehotararea mea in anumite momente…. dar vreau sa sti ca de cele mai multe ori e mai grav o decizie gresita decat a nu o lua deloc…. nu de alta, dar daca gresesc, esti prima care ma critica (- ahaaa, eu stiam ca tu gresesti, dar vroiam sa te las sa vad ce faci -)

  • – sa vorbeasca (si) despre altii

r. adica…. sa barfesc, nu?

  • – sa faca surprize

r. cu conditia ca sa-ti placa surprizele mele…. sau cel putin sa te prefaci…… si apropò, care-i ultima ta surpriza?

  • – sa impuna calm

r. mai ales pentru ca tu ai darul de a intra in panica usor

  • – sa stie sa danseze (macar un pic)

r. pai altfel cum ne-am cunoscut?…. fara a mai spune ca la nunta amicilor nostri mi-ai refuzat invitatia la tango…. pe motiv ca am fi ridicoli

  • – sa asculte

r. da….. dar exista o limita de timp, crede-ma

  • – sa faca masaj

r. valabil si pentru tine iubito :) )

  • – sa fie smerit si gata sa asculte

r. n-am inteles…. tu vrei UN BARBAT? …. sau vrei o servitoare?…. un catelus?

  • – sa stie sa-si lege sireturile

r. nu e nestiinta iubito…. e chestie de comoditate…. si tu imi ceri sa-ti trag cizmele alea lungi din picioare

  • – sa fie manierat

r. de acord cu tine

  • – sa poarte haine curate

r. ca sa fie curate cineva trebuie sa le spele, nu-i asa?

  • – sa detina controlul situatiei

r. controlul situatiei il detii cand ai instrumentele necesare…. si mai ales cand nu esti cicalit (de cineva anume)

  • – sa aiba macar un hobby în afara de masini si fotbal

r. sahul…. vrei sa facem o partida?…. ah nu?…. ma asteptam eu…. si vreau sa-ti ceva iubito…. “shopingul” nu este in adevaratul sens al cuvantului un hobby…. nu de alta dar saptamana asta trebuie sa platim (?!?….platim?) chiria….. si sunt “eu” care trebuie sa
“detin controlul situatiei” 🙄

  • – sa faca sport

r. pai hai sa mergem dupa amiaza in parc sa facem jogging…. ah, ai dreptate, uitasem….. azi la 16:30 e Jose care sta sa moara (si nu stie ca Lorecita e dupa usa plangand)

  • – orice barbat ar trebui sa stie a ocroti femeia precum orice femeie ar trebui sa stie a-si ocroti barbatul

r. de acord

  • – orice barbat ar trebui sa stie daca poate conta pe o femeie precum orice femeie ar trebui sa stie daca poate conta pe barbatul ei

r. idem (adica “la fel ca mai sus”)

  • – orice barbat ar trebui sa stie a face o femeie fericita precum orice femeie ar trebui sa faca un barbat fericit

r. eeeh, daca am reusi chestia asta, lumea ar fi perfecta

  • – orice barbat ar trebui sa-si cunoasca rolul precum orice femeie ar trebui sa-si cunoasca rolul

r. pai atunci cum ramane cu conditiile de mai su?….. ma refer la “sa stie sa calce” si “sa poarte haine curate”?…. sau la aia cu gatitul?

  • sa desfaca un borcan

r. OK. eu desfac borcanul…… intre timp tu mergi jos in garaj si schimba bujia la masina ca merge in trei timpi motorul. Si maine ne asteapta ai tai pe la ei, daca vrei sa ajungem…..


Cam asta ar fi tot….. pe ziua de azi.

[ro] Lectii de viata.

Cândva.

Într-o aula a unei universități (căreia nu-i voi dezvălui numele) un profesor de filosofie cunoscut își prezenta lecția zilnica. In aceea zi avea o expunere cu privința la umanitate și sensul vieții. Un student, ce vroia sa para mai șugubăț (sau probabil încercând sa-l pună în încurcătura pe binecunoscutul profesor) ridica mana pentru a adresa o întrebare. Mirat, dar și deranjat de atitudinea studentului, profesorul nostru ii permise in a se exprima.

– Domn profesor, as dori sa știu…. care este sensul vieții în opina  dumneavoastră?

– Depinde cum….

– Scuzați-mă dacă va-întrerup, dar as dori sa-mi explicați cu cuvinte mai simple. Asa…. ca și cum v-ar întreba un copil de doar 10 ani.

Profesorul ramase tăcut. Privi podeaua gânditor. Apoi ridica ochii sai spre băncile pline de studenti ale aulei universității.  Studenții ce-l priveau tăcuți,  surprinși de întrebarea colegului lor, dar în același timp curioși de cum va reacționa decanul lor. Apoi se îndreptă spre rucsacul sau din colt și scoase la iveala un borcan.

– Priviți acest borcan, se adresa el întregii aule. Vreau sa-mi spuneți dacă vi se pare gol sau plin.

– E gol, răspunseră studenții la unison.

Atunci profesorul scoase niște mingii de ping-pong din același rucsac, și umplu borcanul.

– Si acum? Cum vi se pare?

– E plin, suna răspunsul celor prezenți.

– Sunteți siguri?

– Da!

Atunci profesorul introduse din nou mana in rucsacul sau si scoțând niște bile de rulment le introduse în borcan. Acestea își făcură loc printre mingile de ping pong.

– Bine, zise profesorul, dar acum? E gol sau plin?

– Bineînțeles ca este plin, răspunseră ceilalți siguri pe ei.

Profesorul scoase apoi niște margele mici de plastic și colorate pe care le varsă la rândul lor in borcan.

– Si de data asta este plin?

Studenții aprobară din nou. Atunci profesorul scoase un plic de cafea și îl varsă aproape tot în borcan.

– Dar acum?

Studenții ramaseră încurcați. Realizau ca în întrebarea profesorului este o capcana, dar nu reușeau sa o dibuiască.

– Bine, acum vreau sa-mi spuneți….. și privindu-i atent pe cei prezent din sala se exprima surâzător…. cada borcanul meu era plin atunci când l-am umplut de mingii de ping-pong, cum de mai intra in el si altceva? Precum bilele, mărgelele și cafeaua?

Liniște totala. In sfârșit, studentul șugubăț se adresa profesorului.

– Puteți sa ne explicați morala?

– Bineînțeles, dragule. Borcanul acesta este viata noastră. Mingile de ping-pong sunt ceea ce vrem sa realizam în viata. Munca noastră, cariera, telurile spre care tindem. Obiectivele.

– Si bilele?

– Acestea sunt divertismentul nostru. Vacantele, concediile, filmele, serile la restaurant sau in discoteci. Spectacolele la care mergem. De care avem nevoie pentru ca viata noastră sa decurgă normal. Ele trebuie să-și facă loc printre mingile de ping-pong ale vieții noastre. Sunt foarte importante sa ne facem timp și pentru ele.

– Iar mărgelele?

Acestea sunt cele mai importante. Pentru ca reprezinta timpul dedicat familiei noastre. Dupa cum vedeți, sunt mici dar dau culoare vieții noastre. Si nimic nu ar fi mai inutil dintr o viata dacă borcanul ei ar fi plin doar de mingiuțe și biluțe. Putem realiza orice. Putem sa ne distram și relaxam oricât. Dacă atunci când borcanul nostru este plin doar de mingii și biluțe nu ne vom simți împliniți în viată. Acesta este sensul vieții pentru mine.

Si spunând acestea se îndrepta spre ușă pentru a părăsi sala. Ora sa se terminase.

– Încă o întrebare, domnule profesor…

Acesta se opri și privi mirat spre studentul sau.

– Dar cafeaua? Ce reprezinta cafeaua în borcanul vieții noastre?

Ha ha ha. Dragul meu. Nu uita ca in viata poți să-ți ocupi timpul cu orice. Munca……. cariera…….. divertisment………. familie.

Dar lasă-ti timp și pentru o ceașcă buna de cafea.

Si ieși închizând ușa în urma sa.

[ro] Generatii irosite (sau un vedeava-s la Belu de politicieni).

Promisiuni.

Sperante.

Deziluzii.

Scumpii nostrii politicieni.

Ne-ati cerut sa invatam sarguincios daca nu vrem sa muncim toata viata cu salarii de amarati. Si noi am facut-o. Am invatat ca niste apucati, desi nu prea intelegeam de ce ne-ar putea folosi materii precum economia politica si limba latina. Dar ma rog, noi am crezut in cele spuse de voi. Doar ca salariile au fost tot la nivel de amarati.

Apoi…..

Apoi am mai crescut.

Si ne-ati cerut sa facem practica. Sa “invatam si munca”, ca de…. in viata este necesara. Dar gratis. Si noi v-am ascultat si de aceasta data. Desi nu-ntelegeam la ce- i util saparea porumbului daca vroiam sa devenim medici, arhitecti sau poate piloti de avioane.

Ne-ati cerut apoi sa facem sacrificii. Sa flamanzim, sa suportam frigul, sa n-avem apa si caldura. Pentru ca trebuia (spunea-ti voi) platita DATORIA. Facuta de cei ce fusesera inaintea voastra. Noua nu ne-a convenit. Dar am facut-o. N-aveam de ales, nu-i asa? Si am platit si datoria.

Ne-ati mai cerut si sa iesim in strada. Sa-l alungam pe dictator. Ca el e raul in aceasta tara. Si am facut-o. Cu pretul vietilor noastre. Voi ati privit, si plans cu lacrimi de crocodil pe victimele noastre. Apoi v-am cerut sa vedem vinovatii. Pe teroristii ce ne-au mitraliat. A-ti ridicat din umeri. Teroristi? Nu sunt.

A-ti vandut apoi totul. Fabrici, uzine, companii de stat. Spunea-ti c-o faceti pentru noi. Ca privatizarea o sa ne imbogateasca. Si am ajuns someri. Cu institutii ce inca mai functionau si ce puteau fi competitive ce le-ati falimentat cu buna stiinta. Nu v-a pasat de noi. Ne cerea-ti doar sa avem rabdare.  Rabdare…..

A-ti umplut vitrinele…. ce-i drept e drept. Dar ne-ati luat puterea de cumparare. Asta in timp ce voi va imbuibati cu caviare. Si punea-ti mana pe tot ce era convenient in afaceri. Uni din noi au protestat. Dar v-ati grabit sa ii catalogati comunisti. Potrivnici regulilor “economiei de piata“.

Ne-ati reindebitat din nou. Erau nevoie de bani, spunea-ti. Ca sa reconstruim aceasta tara. O re-modernizare. Si banii nu mai sunt. Cat despre re-modernizare….. 🙄 . Iar voi nu stiti decat sa ridicati din umeri la intrebarile noastre. Debit nazional imens. Ce nu voi ve-ti plati. Si nici scumpele voastre odrasle. Ci noi, si fii nostrii.

Ne-ati mai cerut sa facem economii in banca. Banutii nostri transpirati de noi sau rudele noastre. Ca apoi sa falimentati si sa ne lasati cu buza umflata. Nu v-a pasat. “Se-ntampla” ne spunea-ti, “asa-i economia de piata“.

Ne cere-ti sa strangem din nou cureaua. Ca “este criza”. Mondiala. Criza creata de voi. Si de bancherii vostrii. Sa “scoatem tara din aceasta situatie dezastruoasa. S-o scoatem noi, si ca voi stiti cum se procedeaza.  S-o scoatem noi, dar nu si voi. Sa lucram pe mai putin acum. Sa nu ne plangem pentru pensiile noastre miserabile. Sa redevenim din nou o “generatie de sacrificiu“. Ce v-a suferi, dar va putea sa creeze un “viitor” odraslelor noastre.

Ale noastre?

Sau ale voastre?

Stiti ce va spun? Stiti ce gandesc?

Ia mai duceti-va la dracu……..

[ro] Nostalgia….. (bunicule, de ce mor oameni?)

Nu stiu daca pot sa ma definesc un tip nostalgic. Poate ca sunt. Sau poate ca odata cu trecerea anilor devin si eu parte din aceasta categorie. Nici nu ma bucur, dar dar nici nu ma sperie gandul. In fond si la urma urmei cui nu i-ar placea sa mai retraiasca momentele de acum 10, 20 sau chiar si 30 de ani (ma rog, pentru cine e posibil, chiar si mai mult, depinde de varsta). Pentru ca in fond, a fi nostalgic nu este altceva decat a dori de a te intoarce in timp. A retrai din nou acele momente pe care azi le consideri pierdute, neglijate. Si de ce nu, a incerca sa eviti greselile din trecut. Nostalgia noastra nu ascunde decat un “a putea sa reincepi totul“, mai sistematic, mai atent, mai intelept. Gandindu-ma doar la semnificatul cuvintelor ce apartin in vocabularul usual al nostalgicului, la acele intrebari ce exprima parerea de rau pentru un trecut ce nu mai exista dar pe care si-l doreste.

“Daca-as putea sa mai….”,     “Candva….”,       “Pe vremea aceea nu exista…”

” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ‘

De ce mor oamenii, bunicule?………

Ma aflam intins pe iarba racoroasa din aceea noapte de vara. O vara simpla, linistita, ca oricare vara din copilaria mea de la tara. Ne aflam pe campul din spatele casei. Un copil…. si bunicul sau. Priveam afascinat miriada de stele ce se desfasura deasupra mea. Bratul bunicului isi indeplinea rolul de perna pentru capsorul meu curios.

– Pai stiu si eu? Nu scrie in cartile aleea ale tale?

Stia ca-mi place sa citesc. Si desi ma ironiza, eu stiam ca avea un mare respect pentru carti (ca orce taran roman ce nu are, sau n-a avut posibilitatea ca sa citeasca). Nu se credea destept, dar aveea in el o intelepciune, si un tàlc al cuvintelor ce ma atragea. O mentalitate populara, venita din adancul taranului romàn.

– Bunicule…. uite cate stele? De ce sunt atat de multe stele?

El nu-mi raspunse imediat. Ramase tacut. Dar eu stiam ca el gandeste la raspunsul ce aveea sa-mi dea. Un raspuns ce venea din profonditatea cunostintelor sale, folkloristice.

– Aleea sunt sufletele noastre. Fiecare om are o stea a lui. Atunci cand moare  cade si steaua lui de pe cer.

– Ce frumos…… si cand suntem fericiti?

– Atunci steaua noastra straluceste mai tare. Uite cate stele stralucesc pe cer.

– Dar bunicule….. cele mai multe….. nu stralucesc….

– Vad nepoate, vad….. din pacate.

– Bunicule….. care e steaua mea?

– Pai stiu si eu. Alege si tu una.

– Dar sunt atat de multe.

– Si oameni-s multi, nu?

– Si steaua ta bunicule? Care este steaua ta?

– Eeeeh, steaua mea sta sa apuna nepoate…. Cine stie… poate-i chiar aia ce abia mai palpaie.

M-am agatat disperat imbratisand pieptul bunicului.

– Nuuu… bunicule…. nuuu….. nu vreau sa mori…..

– Ha ha ha. Nici eu nu vreau nepoate. Dar asa a hotarat Domnul. Si nimeni nu se pune contra lui….

 

Si linistea se asternu din nou intre noi.  Stateam tacut si meditam cu mintea mea de copil. La ceea ce “hotaràse Domnul”. In locul cuvintelor noastre isi facu aparitia oracaitul unei broscute si taraitul greierilor din iarba.

– Bunicule…….

-Mh?

– Promitemi un lucru…..

– Ce anume?

– Promitemi….. ca tu n-ai sa mori niciodata…..

– Oh oh oh. Bine nepoate, iti promit.

– Nici tu….. si nici bunica…..

– Asa sa fie.

‘ ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ‘‘ ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ” ”

Aveam 8 sau 9 ani. Astazi, bunici mea nu mai sunt demult. Amandoi au lasat aceeasta lume. Unul dupa unul. La distanta de un an.

Unde s-au dus?

Chiar vreti sa stiti?

Pai e simplu….. acolo unde se duc stelele cazatoare.

[ro] “Blestemata” tehnologie (sau Facebook-ul demonizat).

Uneori. Uneori ma gasesc fata in fata cu personaje ce se cred atat de inteligente si de culte incat isi permit sa critice si chiar sa se laude cum ca ele nu ar avea nevoie de tehnologia din ziua de azi. Ca ele au inteles, si simt prin toti porii lor poluarea tehnologica ce traim. Puah. Ma intreb de unde atata falsitate?

Deunazi, aflandu-ma intr-un bar, un amic imi reprosa ca sunt dependent de celular. Ca – el unul – poate sta si fara el. Si chiar a renuntat in a detine asemenea instrument, considerat de el – o pierdere de timp.

Si ma rog, de ce te deranjeaza celularul? am intrebat eu inocent.

Am decis sa nu mai fiu sclavul lui, imi raspunse el cu un aer superior. Gandestete putin, continua el la privirea mea intrebatoare, cat timp consumi din viata ta cu acest obiect. Telefonate, Sms-uri, App-uri si Game-uri. Timp pe care poti sa-l valorizezi intr-un alt mod. Gandestete numai la faptul ca……

Si uite asa, bla bla bla si bla bla bla, mi-a tinut un discurs mai nene de vreo doua ore despre avantajele nefolosiri telefonutzului meu ca mai mai ajunsesem la ideea de a da cu el de pamant scuipand deasupra si exclamand un “ptiu, uciga-l toaca” eliberator. Si poate ca as fi facut-o. Ei da, poate ca m-ar fi convins de a renunta chiar in acel moment la obiectul diabolic ce detineam, daca nu……….. daca nu ar fi sunat chiar in acel moment obiectul cu pricina. M-am scuzat rusinat de “impertinenta” obiectului ce se incapatana sa deranjeze pledoaria amicului meu si sub privirile sale acuzatoare (“vezi…. ce-ti spuneam eu?”) am raspuns la telefon.

Alo, da?” exclamai jenat de situatie. Dupa care ascultand cealalta voce de la capatul liniei am intins telefonutul meu (diabolic) catre amicul ce ma scruta sfidator.

E sotia ta. Vrea sa stie unde esti si cand vii la masa ca se raceste mancarea si ea n-are de gand sa te astepte cu masa pusa.

🙄

Asta ca sa nu mai vorbim despre internet. O alta “ghiavolerie ce inunda vietile noastre pure si timpul nostru pretios. , “este un pericol la privacy-ul personal“, si mai ales “induce tineretul la relatii virtuale, deteriorand capacitatea lor in a face fata cu realitatea“. Asta sustin mari “desteptologi” ai variilor institute de psihanalize si societate. Mai sa fie? Pare ca Satana are azi o noua porecla, Facebook. Iar pe sotia sa o chiama (dragastos) Twitter. Ca sa nu mai amintesc de odraslele sale, “messengerei” Hotmail, Google si Yahoo. Deci asta este adevarata fata a social-networkului? Atenteaza la privacy-ul meu? Adica daca pun niste fotografii pe site ma poate detecta pana si CIA FBI sau (de ce nu?) chiar KGB? Pai atunci de ce le mai pun daca nu vreau sa le vada oricine? Ce sens are? Si-apoi, de ce sa le ascund de priviri indiscrete? Ce poate face Obama sau Putin cu figura mea haioasa de roman neaos? Uite, chestia asta nu pot s-o inteleg. Ce-ar fi sa-l intreb pe psihanalistul nostru? Ah…. uite…. are aici o adresa unde pot sa-l contactez.

http://www.facebook.com/n/?reqs.php&mid=34aca7fG5af33907……..com

[ro] Lumea noastra…. apartine cui?

Parcare

Odata…. candva, nu de mult…. am asistat la o intamplare. O intamplare ce m-a facut sa reflectez mult asupra conditiei noastre sociale in care ne aflam. Nu de alta, dar multi spun (si sunt convinsi chiar) ca suntem ceea ce dorim a sa fim. Sa ma rog…. tindem a fi.

FALS. Nimic mai neadevarat. Noi nu suntem decat produsul societatii in care ne aflam. Cu alte cuvinte, suntem ceea ce vrea ea (si ne permite) sa fim. Dar ma rog…. nu sunt eu cel care tre’ sa arat si sa conving pe nimeni. Nici n-as reusi dealtfel. Cine are chef si se crede atat de norocos in a crede ca nu este altceva decat ceea ce si-a dorit, n-are decat sa se balaceasca in iluziile sale. Mai devreme sau mai tarziu va avea surprize…. poate conta pe asta. Dar cum spuneam…… nu de mult am asistat la o intamplare…..

In viata mea, m-au fascinat intotdeana  doua posturi publice. Gara si Supermaketul. Despre gara am sa vorbesc cu o alta ocazie. Acum insa as vrea sa te port (pe tine cititorule) intr-un supermarket (sau daca vrei poti sa-l chemi si Mall, Carrefour sau cum doamne iarta-ma iti vine mai usor). De fapt nu inauntrul supermagazinului se petrece istorisirea mea, ci in afara lui. Mai precis in parcarea imensa a supermagazinului.

Apropo, v-ati oprit vreodata sa priviti pentru mai mult timp o asemenea parcare? Nu stiu de ce dar mie-mi place. Faptul in a observa atata lume cum se grabeste in a intra in cladirea comerciala ce pare a inghiti tot ce se apropie de ea. Si apoi masinile. Soferi (sau soferite) ce cauta infrigurati si cu occhi scrutatori un loc de parcare…. ce trebuie neaparat sa fie cat mai aproape de intrarea magazinului. E ca un test de capacitate. “Uite-l pe ala, iese acuma, ocupa-l repede tu, ce stai ma,ca vine altul si ti-l ia“, suna vocea consoartei ce acompaniaza soferul.  Sofer, care saracu mai mult de gura nevestii se agita ca un…..

Cine nu reuseste “sa se introduca”…. bleah…. e clar ca nu le are… ce sa mai. 🙄

Pe urma, dupa ce telecomanda a blocat portierele masinii, toate problemele astea dispar. Lasand locul altora. ” Ce cumparam?“, “Oare gasim o oferta buna azi?“, “Mi-o ajunge bani care i-am luat?“. Am schimbat culoarea gandurilor tocmai pentru ca (in general) aceste ganduri au asemenea culoare. 🙂 Dar sa ne intoarcem la parcare.

Era o duminica. Aglomeratie mare. Mai ales ca se apropia una dintre cele mai importante sarbatori ale romanului. Craciunul. O doamna, cu fetita ei de vreo 7-8 anisori, traversa parcarea supermarketului. Pe jos. Binenteles ca atentia ei era la nivel maxim, timorata fiind de acel dute-vino de masini ce se aflau in cautarea postului adecvat. Dealfel nu vroia decat sa cumpere niste globuri pentru pomul de craciun (Nu prea multe ca costa dealtfel). Putin mai in fata, pe aceeasi aleie, un impunator Q7 de culoare neagra (pret de vanzare 136.000, 😉 nu, binenteles ca nu lei, ce dracu) astepta o alta masina ce iesea din parcare cu intentia de a ocupa postul ramas liber.

Inauntrul impunatorului Q7, se afla un tanar la vreo 35 de ani, bine imbracat la costum si cravata. Firmate. Se vedea ca nu era nici lacatus mecanic, si nici nu traia din alocatia de somaj statala. Ar fi imposibil (sau poate ai alta parere, Basescule?). Cum spuneam, tanarul astepta linistit in masina pentru a putea ocupa locul ce se elibera in parcare. Si iata ca locul in sfarsit este gol. Tanarul invarte cheia contactului si motorul se porneste cu un sunet infundat. Dar…… surpriza. Lovitura de scena. Ca in filmele cu 007. (Ma rog, cine si le mai aduce aminte).

Din partea opusa, un Smart (comsworth, culoare galbena) se apropie pe furis si…… zop….. inauntrul locul de parcare ramas liber. Inauntrul sau, doua fete (una blonda si una roscata), dragutele,  cu muzica de doi bani (adica… stiti voi care, “au viata mea”) la maxim. Tanarul necajit, opreste motorul masini sale si iesind afara din masinoiul sau se indreapta spre fetele din Smartul cu pricina pentru a le interpela. Acestea tocmai ieseau din masinuta lor razand si ignorand faptul in sine. Erau imbracate trendy si cu foarte mult gust avangard. Culori tipatoare si strident de puternice.

Ma scuzati, replica tanarul cu mare efort in a incerca sa fie calm, dar nu a-ti vazut ca asteptam eu primul sa parchez aici?

Dar blonda, cea catre se aflase la volanul masinutei sale, ii surase cu niste dinti albi si sfidatori.

Pai si ce daca? Nu stii scumpule ca lumea apartine a celor smecheri si descurcareti?

Si pufnind din nou in ras spre cealata prietena a ei se indrepta spre intrarea magazinului fara ai mai acorda un minim de atentie. Tanarul insa, furios pe atitudinea lor, se intoarse la masina sa, si suindu-se in ea porni motorul. Apoi…….  avansand usor……. pozitiona masina cu spatele in dreptul Smartului. Asa…. cam la vreo 2-3 metri. Apoi introduse marsch- arriere-ul si accelera………….. Brusc si cu forta.

Un zgomot sec de fiare si tabla a umplut parcarea. Cele doua fete se intoarsera surprinse. Tocmai la timp, pentru a vedea frumoasa lor masinuta strivita intre un stalp si un Q7. Negru. Tipatul lor de disperarare si lacrimile din ochii blondinei faceau spectacolul ridicol. Tanarul…. cu mult calm…. iesi in fata…. si apropiinduse cu masina de cele doua fete (ce pareau practic blocate)  le surase cu sadism si zise.

Eh nu scumpelor….. lumea nu apartine a celor smecheri  si descurcareti….. ea apartine a celor cu bani.
Si scotand din torpedoul masini o carte de vizita le-o arunca sfidator la picioare

– Avocatul meu….. va asteapta sa discutati termeni de asigurare….

Dupa care se indeparta cu calm de la locul accidentului.

Diemme - La strada è lunga, ma la sto percorrendo

Non è vero che sono invincibile, mi rompo in mille pezzi anche io...è solo che ho imparato a non fare rumore. *** Amami quando meno lo merito, che è quando ne ho più bisogno (Catullo) - Non sprecate tempo a cercare gli ostacoli: potrebbero non essercene. Franz Kafka —- Non è ciò che tu sei che ti frena, ma ciò che tu pensi di non essere. Denis Waitley -- Non c'è schiaffo più violento di una carezza negata

CIVUOLEPOCO

BASTA ESSERE SEMPLICI

Marisa Moles's Weblog

Le idee migliori sono proprietà di tutti (Seneca)

il nuovo blog del gatto sylvestro

dicono che i gatti hanno 7 vite.......

Vietato calpestare i sogni ©ELisa

Se i tuoi sogni dovessero volare più in alto di te,lasciati trasportare.Almeno nella fantasia, non poniamoci mai dei limiti.

Dilema omului de rand

Cu càt incerci sa fi mai explicit, cu atàt sunt mai confuz.

♥ melodiestonate ♥

Un blog da leggere... .Per chi ha tempo da perdere...♥

E' scientificamente dimostrato

Posti del Cosmo dove non sono mai stato

Quarchedundepegi's Blog

Just another WordPress.com weblog

Aquila Non Vedente

Aquila e tutta la sua famiglia (compreso Bibùlo)

Il mondo di Ifigenia

Svegliati ogni mattina con un sogno da realizzare!

%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: