[ro] Dialog cu….. mos Craciun.


Saptamana trecuta (mai precis joi 23 decembrie) ma aflam pe autostrada cu camionul. Era seara, frig, si nimic nu prevedea ceea ce avea sa mi se intample. Conducand eu asa, cufundat in gandurile mele (mai bune si mai rele), ma trezesc la un moment dat cu o persoana ce parea cazuta pe marginea santului din vecinatatea strazii. Cum e si normal, m-am oprit sa-i dau o mana de ajutor, in caz ca avea nevoie omul. Persoana respectiva, un batranel corpolent cu parul alb si barba, se ridica anevoios de la pamant. “O fi alunecat pe zapada” – am gandit eu in timp ce-l ajutam sa se ridice.

– Ce-i cu tine mai, nene? am intrebat eu curios de faptul ca se afla singur in pustietatea aceea.

– Eh…. ce sa fie…. am alunecat de pe sanie.

– Cum de pe sanie? Care sanie – am continuat eu sa-l bombardez cu intrebari privind di jur si nevazand obiectul cu pricina. Nu vad nici o sanie?

– Lasa ca-ti explic eu mai pe-ndelete. Acu da-mi si mie un pasaj pana in oras, daca esti amabil, te rog.

– Hai suie in camion. Ca nu vreau sa-ntarziu la destinatie.

Zis si facut. Am imbarcat pasagerul ciudat si am pornit mai departe. Mosul, ramase tacut. Dar eu, curios din fire, am inceput sa-l descos.

– Si ce faceai matale acolo pe camp?

– Pai nu ti-am spus? Am alunecat de pe sanie.

– Haide bre…. ce sanie? Nu era nici o sanie prin prejur.

– Pentru ca nu te-ai uitat unde trebuia. Sania mea nu era pe pamant.

“O fi nebun” am gandit la un moment dat. Batranelul (ghicind parca gandurile mele) imi raspunse oftand.

– Inca nu ti-ai dat seama cine sunt? Uitate cum sunt imbracat.

Am privit spre mosul meu, si dintr-o data am realizat cu cine ma aflam in cabina. Palton rosu, idem pantaloni. Manusi albe si cizme negre. Asta era. Ma gaseam cu….. mos Craciun. Sau poate era doar unul din aceia care se imbraca precum ei pentru o asemenea ocazie. Am decis sa stau la jocul lui.

– Wow…. si cum ai alunecat de pe sanie?

– Pai zburam pe deasupra – ca tre’ s-ajung in Laponia ca sa iau sacul cu cadouri- si m-am aplecat sa vad unde sunt.

– Si sania? Unde este acum?

– O trag mai departe renii pana la un post ascuns si apoi raman acolo si ma asteapta.

– Aaah… ok.

Nu stiam ce sa mai zic. Nu mai fusesem niciodata “face to face” cu mos Craciun (daca o fi fost el?). Ma rog, si chiar daca era doar o gluma sau un joc eu am ramas la regulile lui.

– Ia spune, zise mosul, ai facut felicitarile pe anul asta?

– Mda, ceva ceva am facut. Dar ca sa fiu cinstit am cam neglijat pe unii dintre ei.

– Asta o stiu. Cum ar fi de exemplu pe Ion.

– Care Ion? De unde stii ca am un prieten cu numele asta?

– Ooof, ai uitat cine sunt? Mai bine spune-mi ci ti-ai dorit sai aduca noul an.

– As dori…… as dori sa-i aduca in primul rand SANATATE. As dori sa stie ca ii sunt si i-am ramas prieten pentru totdeauna. Ca (virgula) chiar daca uneori nu-i raspund, asta nu inseamna ca nu mi-e dor de el. (Ooof, unde sunt partidele de biliard de alta data). As dori (si daca poti, transmitei) ca sa stie ca desi se lupta cu o boala crunta poate s-o’nvinga. Trebuie s-o’nvinga. Ca-i sunt alaturi in suferinta cel macina…….. si ca nu accept sa capituleze in fata ei. As dori sa stie ca are o sotie minunata. Poate cea mai buna sotie de pe lume. O sotie care (sunt sigur ca) sufera alaturi de el. Si care este fericita alaturi de el. As dori sa mai stie ca mie dor de glumele sale, de ironia sa fina. Ce stie sa intepe cu un gust dulce-amar. As mai dori sa-i aduci speranta, daca poti. Ca pe un cadou din partea mea. Ca am de gand (si asta n-o poate evita) sa cunosc pe fiul sau. Sa il invat si eu la prostioare (he he :twisted:) asa cum facea si el cu ficele mele. As dorica urarea mea de LA MULTI ANI din acest an…… sa fie intradevar de bun augur.

– Bine, bine – zise mos Craciun, care a observat intristarea mea nostalgica – dar lui Emil? Lui nu-i doresti nimic pe anul care vine?

– Lui Emil? Ah… Emil 🙄 . Lui ii doresc sa citeasca povestirea mea despre Lectii de viata (click pe titlu).

Si ca desi stiu ca ar dori sa ma intorc cat de curand in tara (definitiv), ori de cate ori ne revedem el este ocupat. Cu munca. Poate ca a venit timpul sa-l mai foloseasca si pentru el insusi.

– Mda…… Dar despre Liana? Ei ce i-ai dori?

– Presupun ca te referi la Liana Rea. Pai tot ce pot sa-i doresc este ca sa-si gaseasca linistea. Cea sufleteasca. Sa aiba in sfarsit viata ei alaturi de omul ce iubeste, fara a mai fi obligata in a suporta mizeriile soacrei sale. Acum, nu ca i-as dori raul femei aceleia dar, Mos Craciun, fa tot posibilul s-o tii departe de Liana. Nu de alta, dar pentru mine Liana reprezinta capacitatea femei in a rezista in fata tuturor loviturilor causate de un destin crud, nemilos. Si ea nu a fugit in fata acestor lovituri. Le-a primit (din toate partile) si a ramas precum un zid, neclintit. A ramas mereu cu capul ridicat, mandra, si convinsa de ceea ce face. Uimitor unde poate ajunge rezistenta unei persoane. Un exemplu pentru noi toti, ce tindem sa “plangacim” la orce adiere a destinului. Acum (din cate am inteles) are norocul in a-si fi gasit un sot ce o iubeste si ii vrea binele. Fa ca anul ce vine, sa aiba parte doar de bucurii si impliniri. O merita. Din plin. Iar daca vrei sa ii transmiti ceva din partea mea…. atunci transmitei pentru noul an  (o) casa de piatra. A ei, si numai a ei(si sotului ei). Ah si  mai spunei ca promisiunea de a o (ai) visita (canva) nu am uitat-o.

– Ok. Acum spune-mi ceva si despre Pitzipoanca.

– Pitzi? O stii si pe ea? Pai ei ii doresc sa aiba parte in noul an de mai putine framantari launtrice. Sa ia viata asa cum este. Sa nu-si mai faca probleme si sa nu mai puna la inima toate gandurile ce o framanta. La varsta ei, viata abia incepe. Si ca dragostea este un produs pe care cu cat il cauti mai mult cu atat devine mai greu de gasit. Nu-i cer sa aiba rabdare (ar fi si imposibil pentru ea – doar este o pitzipoanca nu?) dar nici sa nu se arunce cu bratele deschise de fiecare data cand se gaseste in fata unei oportunitati. Sa se distreze, sa iubeasca, sa urasca daca vrea, dar fara a pune mari sperante in totul. Si nici sa cada in ganduri negre daca nu reuseste ceva. Pentru ca tot ceea ce pare frumos…. este efemer.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Si uite asa, din vorba in vorba “ajunseram” si la destinatie. Mos Craciun (sau wharever) cobora lent din camion si adaugandu-mi un suras se indrepta agale spre o directie necunoscuta.

Annunci

8 responses to this post.

  1. […] Dialog cu….. mos Craciun. Thu Dec 30, 2010 12:12 pm Saptamana trecuta (mai precis joi 23 decembrie) ma aflam pe autostrada cu camionul. Era seara, frig, si nimic nu prevedea ceea ce avea sa mi se intample. Conducand eu asa, cufundat in gandurile mele (mai bune si mai rele), ma trezesc la un moment dat cu o persoana ce parea cazuta pe marginea santului din […] […]

    Rispondi

  2. Posted by Liana on 1 gennaio 2011 at 12:03 PM

    Nu stiu de ce, pentru care motiv, de fiecare data cind ciresc rindurile tale, imi apar lacrimi in ochi….Si cred ca mi se intimpla pentru simplul fapt ca esti unicul roman, aici, printre straini, departe de tara sa, care gaseste de fiecare data respect si intelepciune in ceea ce scrie, in ceea ce ma sfatuieste. Si, chiar daca sint foarte putini cei care ma induioseaza, in special barbati, in timp ce iti citesc rindurile, mi se preling incet lacrimi pe obraji…Sint multi anii de cind Mosul nu mi-a mai trecut pragul….

    Rispondi

  3. piti i-a zis lui 2011 sa iti aduca un sac mare de fericire 😛 :p 😛

    Rispondi

  4. Posted by Liana on 2 gennaio 2011 at 1:39 PM

    da, am citit, dar reuseste sa ma emotioneze intr-un hal….si apoi asta e cel mai mare defect al meu, ca traiesc fiecare moment, orice, chiar daca de multe ori par de piatra! Oricum, un motiv pentru care am un respect deosebit pentru persoane ca si Valentin, si sint putine, e faptul ca stie si intelege ceea ce este in sufletul unui om, stie cum sa te ia, stie cum sa iti vorbeasca fara sa te jigneasca, fara sa te umileasca sau sa te faca sa devii ca si un arici…Pentru mine, este o persoana deosebita!

    Rispondi

    • Nu vreau sa ma erog un mare orator. Spun ceea ce simt si cred despre persoanele ce cunosc (atat cat le cunosc). Si-apoi….. nu poti minti pe mos Craciun, nu?

      Rispondi

  5. Posted by Liana on 2 gennaio 2011 at 1:39 PM

    Apoi nu am inteles cine este Pitzi?

    Rispondi

  6. Posted by ionel muntean on 19 gennaio 2011 at 8:12 AM

    multumesc mult pentru ca ai vorbit cu mos craciun si sa stii ca te sstept pe la mine cind vii in tara sa mai despicam firul de par, pardon, de iarba in patru, stii tu!

    Rispondi

Rispondi a Valentino Annulla risposta

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione /  Modifica )

Google photo

Stai commentando usando il tuo account Google. Chiudi sessione /  Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione /  Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione /  Modifica )

Connessione a %s...

CIVUOLEPOCO

BASTA ESSERE SEMPLICI

Marisa Moles's Weblog

Le idee migliori sono proprietà di tutti (Seneca)

il nuovo blog del gatto sylvestro

dicono che i gatti hanno 7 vite.......

Vietato calpestare i sogni ©ELisa

Se i tuoi sogni dovessero volare più in alto di te,lasciati trasportare.Almeno nella fantasia, non poniamoci mai dei limiti.

Dilema omului de rand

Cu càt incerci sa fi mai explicit, cu atàt sunt mai confuz.

♥ melodiestonate ♥

Un blog da leggere... .Per chi ha tempo da perdere...♥

E' scientificamente dimostrato

Posti del Cosmo dove non sono mai stato

Quarchedundepegi's Blog

Just another WordPress.com weblog

Aquila Non Vedente

Aquila e tutta la sua famiglia (compreso Bibùlo)

Il mondo di Ifigenia

Svegliati ogni mattina con un sogno da realizzare!

Diemme - La strada è lunga, ma la sto percorrendo

Non è vero che sono invincibile, mi rompo in mille pezzi anche io...è solo che ho imparato a non fare rumore. *** Amami quando meno lo merito, che è quando ne ho più bisogno (Catullo) - Non sprecate tempo a cercare gli ostacoli: potrebbero non essercene. Franz Kafka —- Non è ciò che tu sei che ti frena, ma ciò che tu pensi di non essere. Denis Waitley -- Non c'è schiaffo più violento di una carezza negata

%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: